Am pus cătușe poeziei. Nu o mai putem înțelege. Cineva ne-a învățat să folosim tot mai puține cuvinte. Mereu impuse… Am pus cătușe frumuseții. Este mai simplu să ne înconjurăm de urât. Urâțenia este simplă, nu are așa multe fațete ca frumusețea. Suntem atât de reci, că nici nu o mai putem recunoaște… Știm bine, […]
S-a scurs o perioada respectabila (aproape 20 de ani), de cand am pasit ultima oara in clasa ce mi-a fost adapost in perioada cand asimilam hulpav informatiile din scoala generala. Nu puteam face nota discordanta si m-am hotarat sa particip la o intrunire organizata de cativa fosti colegi, activi in ceea ce priveste contactarea copiilor
Sunt oameni care nu respectă nicio regulă exterioară. Trăiesc doar aşa cum simt imboldul să trăiască. Fără să rămână datori faţă de cineva, fără remuşcări şi fără obligaţii. Au o obligaţie doar faţă de propriul Sine. Ei îşi ascultă vocea interioară oriunde s-ar duce. Aceştia atrag ca un magnet privirile şi oamenii în jurul lor.
Aș vrea uneori să pot transmite emoții nelimitate cu un singur cuvânt. Aș dori să aștern pe foaie tot ce gândesc, dar scriu mult prea încet, iar esența unui sentiment curat se pierde lent, ca apa dintr-un ibric uitat pe foc de cineva într-o toamnă târzie…! Alteori aș vrea să vă fac să dansați așa
De ce trebuie sa ne uitam limba pentru interesele marilor corporatisti, ce ne ofera pe langa un salariu de subzistenta si obligatia invatarii unei limbi a carei obarsie nu o cunoastem? Nu-i stim istoria, nu-i stim secretele. Ce repede uitam ca au existat si la noi scriitori si mari poeti care au reusit prin cuvintele
