Sunt oameni care nu respectă nicio regulă exterioară. Trăiesc doar aşa cum simt imboldul să trăiască. Fără să rămână datori faţă de cineva, fără remuşcări şi fără obligaţii.
Au o obligaţie doar faţă de propriul Sine. Ei îşi ascultă vocea interioară oriunde s-ar duce.
Aceştia atrag ca un magnet privirile şi oamenii în jurul lor. Personalitatea lor puternică este resimţită imediat de către cei care le stau în preajmă. Voinţa le este puternică, iar atunci când vorbesc, au calitatea de a schimba ideile interlocutorilor. Au o putere de fascinaţie extraordinară.
Energia lor interioară este mare deoarece nu şi-o pierd în detaliile şi pentru dorinţele celorlalţi. Ei nu analizează pe nimeni. În schimb, sunt admiraţi deoarece au mereu aripile deschise.
Ştiu să trăiască şi atât! Charisma lor atinge pe oricine, exact ca un parfum de calitate purtat pe pielea unei femei frumoase, ce poate electriza pe oricine în jur.
În contradicţie cu persoanele mai sus descrise, sunt cei care nu ştiu niciodată încotro să o apuce. Ei trăiesc ca o frunză ce se bucură că se ridică de la pamânt de câte ori are cineva bunăvoinţa să sufle peste ea.
Traiesc mereu pentru a face pe alţii fericiţi. Se simt rău de câte ori cineva îi analizează. Trăiesc pentru a da bine în ochii societăţii. Au şi ei dorinţe, dar s-au obişnuit să nu le urmeze. Trăiesc pentru dorinţele altora. Nu se pot desprinde de punctul de vedere al celor din jur şi urmează orbeşte tot ce le spun parinţii, profesorii sau alte persoane care le dictează mişcările.
Nu îşi intind aripile de frica saltului în necunoscut…de frică să nu piardă bucata mare de cărămidă pe care o numesc „casă” şi pe care au mândria să o moştenească de la părinţi. Numai dacă nu ies din cuvântul lor magic şi dacă urmează facultatea dorită de rudele mai sus amintite.
În definitiv, aceste persoane nici nu ştiu că au aripi. Sunt cei ce nu se bucură de personalitate. Nu au o direcţie clară! La muncă sunt obisnuiţi să se gudure pe lângă şefii lor.
Ei nu atrag priviri decât dacă cineva are de beneficiat de pe urma lor. Lumea îi caută din plictiseală sau dacă au ceva avere moştenită. Este un motiv suficient pentru alţii de teapa lor să jubileze atunci când le simt prezenţa.
Tu în ce tabără te situezi? Nu simţi imboldul de a zbura ca un vultur?
Sau nu ştiai că ai aripi?
A.
wow!!pui pe ganduri…..
Asta incerc sa fac: sa pun pe ganduri! Sa fac cititorii sa devina mai constienti.
A.
Imi place sa cred ca zbor!!!Dar ma bucur ca nu sunt singura!!! bravo adi!!,ai ramas acelas pe care mi l amintesc.Deosebit.
Sa nu incetezi sa scrii,m am invata ca in fiecare seara sa citesc gandurile tale si sa ma gandesc daca sunt reflectia gandurilor mele sau sa ma regasesc printre .
E o placere sa stiu ca esti o cititoare fidela.
A.
……”sa zbor mereu”
Ma gandesc ca trebuie sa existe si cale de mijloc, nu Adi?!
Există, da! Pentru cei care îşi doresc mediocritate! Există orice ne dorim sa facem sau să fim!
:) Eu ma gandeam la un echilibru nu la mediocritate… Nu cred ca in viata exista doar alb si negru… si gri… exista si Roz, Albastru… Exact cum ai spus… orice ne dorim atata vreme cat nu intram cu bocancii peste altii…
Eu înțeleg ce vrei sa spui, ca sunt unii care fac ce vor fara sa tina cont de alții, dar aceia sunt axați pe ego . Adi nu vb despre aceia ci despre cei care sunt una cu Sinele lor, care stiu să-și asculte imboldul lăuntric. Cine procedează astfel este in echilibru, ce e bine pentru el este bine si pentru restul lumii. Nu trebuie sa analizeze, ascultând imboldul face ce trebuie , in termeni creștini se poate spune ,, voia Tatălui Ceresc,,,, caci fiind una cu Sinele sau este conectat la ,,Marele Sine,, unii ii spun ,,Sursa,, alții Dumnezeu etc. Exista cauza si efect in lumea aceasta materiala dar daca am putea mereu sa fim ,,conectați,, atunci am putea transcende aceste legi. Adică indiferent de ce se întâmpla sa transmitem dragoste pura, a cărui manifestare este ca pe cei din jur ii umple de pace si liniște sufleteasca. Daca reușește unul din noi alții il vor urma … Când ești una cu Sinele primul lucru evident ce se întâmpla este nu mai lași sentimentele negative sa te afecteze- numai simți ura … E clar ca ecoul si superegoul numai reacționează sunt in echilibru perfect cufundați in liniște si pace. Nu exista frica , neliniște sau îngrijorare. Asta nu se poate obține fara ,,rugăciunea inimii,, care se mai numește ,,meditație,, ori ,,yoga,,
Scuze ,,ecoul,, sa se citească : egoul .
Multumesc pentru intelegere… e dragutz sa gasesti persoane cu care sa vorbesti aceiasi limba… ps: fara nici un apropo ascuns, doar ma bucur de ”recunoastere” sufleteasca… Te imbratisez, cu drag, Irina!
oriunde te-ai duce,orice ai face parerea mea, trebuie sa fii tu si cu tine,tu cu personalitatea pe care ti-ai format-o in viata…tot asa poti pierde totul intr-un minut si poti cladii la lok totul intr-o secunda…trebuie doar sa fii puternic sa accepti esecul si sa inveti sa zbori pe culmea cea mai inalta,a tintesti tot mai sus…curaj
frumos
Mi-ar fi facut mare placere sa fiu pilot de avion de vanatoare.
zborul este sublim…. dar de obicei il faci singur….. daca iti poti asuma asta.. poti orice.
eu da.
Hmmm,ce usor ar fi daca as putea sa zbor…Multumesc lui Dumnezeu ca exista asemenea oameni precum dvs.
Frumos spus, dar… gândește-te puțin…cei din a doua categorie care fac totul pentru ceilalți poate au o familie de care trebuie să aibă grijă. Poate ar vrea să zboare dar ceva mai presus de dorința lor îi ține legați de pământ. Poate că e frumoasă prima categorie de oameni (și am întâlnit și eu asemenea persoane), dar pare să nu aibă nicio legătură cu spiritul de familie. Când ești prins într-un angrenaj in care fericirea celorlalți depinde de tine, e frumos să gândești așa, dar nu prea poți să acționezi astfel, pentru că dezamăgești pe toți cei care s-au bazat pe tine.
Am trait mereu pentru altii, nu m-am gindit atunci ca am aripi, Tirziu am descoperit, ca le am .Acum mi-e putin frica sa zbor, dar voi zbura indiferent de consecinte.
Sper doar sa nu fie prea tirziu.
Din prima categorie fac parte și hoții, criminalii,violatorii, cei care mint și înșeală pentru a-și atinge scopul fără sentimente de vină, fără remușcări. Pentru ei regulile exterioare nu există.
Mai sunt și alții care-și părăsesc copiii, ca să se simtă liberi. Din prima categorie fac parte toți antisocialii. Hai să nu exagerăm. De obicei rezonez cu ceea ce scrii tu, însă nu și de data aceasta.
La întrebarea dacă există cale de mijloc ai răspuns că nu există, e doar mediocritate, prefer să fiu un om mediocru în ochii multora, oricum nu mă interesează , decât să nu-mi respect obligațiile pe care mi le-am asumat, decât să fug de responsabilitatea de părinte sau să fur de la alții în loc să muncesc ( să fug de responsabilitatea unui job) . Excesul dăunează grav sănătații, de oricare parte ar fi. Există reguli exterioare, ale bunului simț, ale moralității ….. pe care dacă nu le respecți îi faci rău propriului sine. Am și eu propriul zbor, limitat de propria-mi conștiință în acord cu unele reguli exterioare. Așa că , în ochii tăi sunt un om mediocru, în ochii mei sunt OM.