Să ne închidem în cuvinte…!

Aș vrea uneori să pot transmite emoții nelimitate cu un singur cuvânt. Aș dori să aștern pe foaie tot ce gândesc, dar scriu mult prea încet, iar esența unui sentiment curat se pierde lent, ca apa dintr-un ibric uitat pe foc de cineva într-o toamnă târzie…!

Alteori aș vrea să vă fac să dansați așa cum simt eu nevoia să dansez. De parcă ultima clipa de viață ar tinde să fugă de mine, iar eu, ca un nătâng, încerc să o rețin în loc s-o trăiesc. Și greșesc enorm, căci mă concentrez să număr clipele în loc să mă las purtat de ele.sa ne inchidem in cuvinte

Aș dori câteodată să mă priviți așa cum sunt. Cât de simplu mă pot manifesta și cât de complicat încerc uneori să trăiesc. Ca și când aș avea altceva de câștigat în afară de infatuare…!

Mi-ar plăcea să vă cunosc personal pe fiecare în parte. Să vă ascult așa cum mă ascultați și voi.

Fără să intervin și fără să analizez! Căci astăzi…am rămas fără cuvinte!

Rămân în liniște!

Știu doar că exist și atât. Aștept ca o grație necunoscută să-mi ghideze mâinile cu genialitate pe tastele mult prea leneșe, dar…

Dacă acea grație s-a plictisit de mine? Dacă nu vrea să mă mai ajute? Poate am comis o greșeală mult prea mare și eu nu realizez asta.

Măcar să-mi cer iertare! Dacă nu, ce este de făcut?

Nu rămâne decât să scrieți voi.

Așa cum am scris și eu până acum: de parcă viața mea ar depinde de un singur cuvânt și de un singur cititor!

A.

Cuvinte pentru femei scrise de un bărbat

7 comentarii la „Să ne închidem în cuvinte…!”

  1. nu toti se opresc sa se uite la cine trece pe langa ei,ori nu stiu ce sa caute ,nu au fost invatati, ori sunt atat de grabiti incat pierd clipa.asta este unul dintre cele mai frumoase ganduri ale tale!!! :=) ma regasesc mult si eu.

  2. În viitor Roșu (acum încă Lavric)

    Hmmm. Emoții și cuvinte. Nu se potrivesc. Emoțiile se trăiesc, nu se vorbesc.
    O simt eu, acum, după douăzeci de ani. Când întâlnesc pentru a treia oară un om drag. De data asta, aleg să mă opresc lângă el. Aleg să încerc să trăim în emoție. Emoție pură.
    Singurul cuvânt care contează: emoție!!!

  3. Tocmai ca este greu ii da culoare, oricine poate scrie dar cati pot face cititorul sa gandeasca ? Cum unii ajung la tine prin voce, nativ, altii pot ajunge la tine prin cuvinte nu gandi prea mult sentimentul despre subiect posteazal pe stilul tau pentru ca este unic si se vor gasi alti oameni in textul tau, nu suntem chiar asa de diferiti
    iubirea are o singura culoare pt toti :)

  4. Există o energie care vine din Univers dar primordial e impulsul din inima. De aceea se știe că tot ce vine din inimă este din sursa iubirii și tot ce dăruiești din iubire primești înzecit tot cu ajutorul ei. Efectul de bumerang, ying – yang,alfa și omega, tic-tac, același du-te-vino în care + – dă punctul 0 dar dă și INFINITUL, toate ASTEA vor da răspunsul Universului la ceea ce așteaptă sufletul tău. Aștepți sau cauți sufletul tău pereche, negreșit Divinitatea ți-l va dărui așa cum dăruiești tu EMOȚII. Eu cred ca asta caută fiecare dintre noi și fiecare experiență ne apropie mai mult de inima aceea, care este jumătatea mărului aruncat de Dumnezeu pe pământ pentru a se reîntâlni și de a forma ÎNTREGUL.

  5. costina kostin

    …”Aș vrea uneori să pot transmite emoții nelimitate cu un singur cuvânt. Aș dori să aștern pe foaie tot ce gândesc, dar scriu mult prea încet, iar esența unui sentiment curat se pierde lent, ca apa dintr-un ibric uitat pe foc de cineva într-o toamnă târzie…!”… asta itzi doreshti, asta crezi?? nu fac analiza pe text ci vreau doar sa-tzi spun ca daca nu vezi cum stau lucrurile cu ce scrii, cu ce transmitzi prin asta, inseamna ca eshti prea pretentzios sau prea sever cu tine (sa insemne asta, poate, zodia fecioara, rac sau balantza??) … incerc sa nu comentez la postari in general… dar la unele nu ma pot abtzine: fie ca-mi taie respiratzia – shi doar sunt muiere, ce naiba, tre’ sa ma manifest zicand ceva – , fie ca ma incearca emotzii de tot felul – shi iar tre’ sa zic ceva … asaha ca, pe bune, chiar se intampla treaba cu emotziile ! (shi am mai „molipsit” pe catziva…)… cat despre „ibricul uitat pe foc”… pana shi copii shtiu ca nu trebuie sa se joace cu focul, darami-te sa uitzi un vas pe foc ! (nici chiar mie nu mi se intampla… prea des, zic!)
    Una peste alta, eu itzi multzumesc pentru postari, sunt bucuria mea zilnica, doza mea de relaxare shi de frumos – care, sper, sa se concretizeze intr-o buna zi in alta carte (despre care sa aflam din timp!)…
    Felicitari pentru ceea ce-ai facut pana acum shi mult succes shi inspiratzie in continuare !

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Shopping Cart