Uneori toamna ne face să ne simțim mai goi.
Avem impresia că am pierdut ceva odată cu trecerea verii. Unii chiar au pierdut… Câteva lacrimi sau poate șansa de a cunoaşte un suflet care i-ar putea face să uite gustul amar al singurătății. Sau mai bine zis avem impresia că am uitat ceva.
Poate să trăim mai mult şi mai intens într-o vară care a trecut așa cum trece în viteză un tren printr-o gară mică. O gară uitată de toată lumea. O gară veche și prăfuită. Doar banca ruptă mai păstrează amintirea unor tineri care s-au cunoscut cândva aici.
Poate mai știți voi câte ceva despre ei… Dacă toamna ar fi o poveste, ar trebui citită cu voce tare ca s-o audă cât mai mulți. Și ce dacă a trecut vara? O să vină alta.
Până atunci mai avem de trecut printr-o iarnă geroasă și printr-o primăvară verde și proaspătă.
Să sperăm doar că toamna asta nu ne va face mai reci…
