Eu știu că încă ai momente în care ești nesigură de drumul pe care l-ai ales. Cu toate că te-ai gândit de multe ori înainte să pășești pe el.
Este un drum sigur. Nu trebuie să te îndoiești de asta. Indiferent că ai fi schimbat direcția în atât de multe intersecții pe care viața le-a construit pentru tine, ar fi trebuit să ai, oricum, încredere în propriile alegeri.
Să nu crezi că există drumuri ferite şi lipsite de oameni meschini. Să nu crezi că sunt drumuri ferite de lacrimi, de mărăcini sau de momente de deznădejde. Toate astea fac drumurile interesante și pline de neprevăzut. Altfel ar deveni plictisitoare și nu te-ar mai ajuta să te cunoşti.
Tu știi bine că pe oricare drum ai fi pășit ai fi întâlnit și oameni remarcabili. Nu sunt ipocrit să-ți spun că ar fi fost mulți sau puțini. Undeva, Universul echilibrează lucrurile. Chiar dacă a fost demult deschisă cutia Pandorei și multe rele au reușit să ajungă la noi, avem totuși posibilitatea alegerii.
Prin lumina care este sădită în noi putem vedea ce anume este bun pentru sufletul nostru și ce nu. Vom învăța în timp să alegem și să distingem boabele albe de cele care sunt doar vopsite în alb. Sunt pur și simplu boabe care trăiesc așa, sub o formă ascunsă, doar pentru a ne face să înaintăm cu greu pe calea noastră.
Nu că acele boabe false ar fi rele în esență, dar ele nu au avut curajul să pășească pe niciun drum și atunci se agață cu disperare de trecători și le umple sufletul cu incapacitatea și lașitatea lor. Bucuria acestora este să-i întoarcă pe cei hotărâți din drum.
Nu trăi cu regret! Să nu-ți treacă prin minte că dacă ai fi ales altceva nu ai fi avut în acest moment regrete. Lasă-le să treacă pe lângă tine, așa cum alunecă norii pe cerul de mai. Cu cât te gândești mai mult la ele, cu atât te blochezi într-un trecut care ți-a fost, de fapt, cea mai frumoasă lecție.
Mulțumește oamenilor pe care i-ai cunoscut. Mulţumeşte și trecutului pentru că a fost un pedagog extraordinar. Profesorii nu stau mereu la catedră. Ei trăiesc printre noi.
Ridică privirea. Sunt în jurul nostru. Nu mă întreba care sunt exact aceștia. Eu îi văd pe ai mei. Ai tăi vor ajunge la tine sub diverse chipuri, forme și culori. Ei îți vor binele.
Dacă îți deschizi inima îi vei putea simți. Altfel îi vei confunda cu acele boabe vopsite care încă nu și-au găsit drumul.
Închide ochii și respiră. Simți că am dreptate?
A.
Si cata dreptate ai! Nici nu se putea ca articolul sa ajunga sub ochii mei intr.un moment mai potrivit! Multumesc suflet frumos!