Şi iar e toamnă-n visul meu
Şi iar e primăvară-n palma ta…
Şi iarăşi eu mă simt ca un boem
Şi iar încerc s-ajung la steaua ta.
Şi iar dansez domol pe-un cântec vechi
Şi iar păşesc prin parcuri goale, fără raţiune…
Şi iar privesc în gol ca un dement
Şi iar mă simt ca o vioară fără strune.
Şi iar încep să cred că dacă te-aş vedea
Pe tine, muza gândurilor mele triste…
Te-aş invita din nou la o cafea
Şi te-aş lăsa să-mi spui orice…
N-ai vrea?
A.
Impresionante versuri!
Multumesc pentru aprecieri
Sensibil ca întotdeauna. Da, aș vrea…
Și iar citesc …si recitesc
Și iar ma minunez și ma-nfior
De sensibilitatea versurilor tale,
De muza ta… de toamna ta,
De nostalgie și …de dor !