Şi te-am atins cum n-a făcut-o nimeni
Îţi jur c-aşa a fost! Ştiai şi tu.
Ţi-am respirat în şoaptă pornirile rebele
Căci nu ştiai pe-atunci cum se pronunţă “nu”.
Şi mă strigai pe nume în fiecare clipă
Şi gura ta flămândă, deloc nu se lăsa.
M-ai fi făcut în grabă un fluture de noapte
Să zboare-n cercuri line doar spre lumina ta.
Acum e rândul tău să-mi scrii poeme
Şi dacă îmi permiţi, nu-ţi spun etcetera…
Dar vreau ca-n patul gol ce ţi-a rămas avere
Să nu-mi mişti perna. Las-o cum era!
A.
Foarte frumos! Sunt incantata sa citesc lucruri minunate!
Va multumesc