Iubiri ce ar putea fi perfecte şi niciodată nu vor fi…
Oameni ce ar putea să fie liberi şi niciodată nu vor avea curajul să fie….
Flori ce ar putea să umple aerul cu parfumul lor divin întreaga lor existenţă, dar nu vor putea căci vor fi smulse de către cei lacomi care vor dori să-şi adopte şi însuşească frumuseţea şi perfecţiunea florilor. De parcă ar putea-o face vreodată în acest mod…!
Copii ce ar putea să-şi urmeze propriile vise pentru a face lumea mai bună, dar se vor găsi îndeajuns de mulţi adulţi care-i vor îndrepta mereu spre regulile unui sistem bolnav, greoi şi controlat de ideile ruginite ale unora. Puţini la număr!
Milioane de oameni care s-ar putea întreba măcar o dată pe zi dacă au ales direcţia corectă, dar aceste milioane preferă să meargă înainte fără să-şi pună întrebări.
Mii de fiinţe care vorbesc despre iubire ca despre un obiect pe care-l poţi obţine doar dacă-ţi obligi partenerul să ţi-l dăruiască…
Atâtea corpuri de lut lipsite de suflet care încă nu au înţeles că este un mare privilegiu să trăieşti şi să-ţi poţi urma propriul ţel.
Atât de multe femei care vor să pară fericite, deşi inima lor nu a fost vreodată atinsă cu adevărat de energia iubirii. Ele încă nu au reuşit să-şi dea seama că fericirea nu este o cheie de maşină de lux pe care o expui tendenţios pe masa restaurantului în care-ţi iei prânzul, doar ca să atragă invidia privitorilor.
Când ele vor simţi cu adevărat fericirea că le îmbracă asemenea unui costum ce le vine perfect, nu vor mai avea dorinţa de a povesti celorlalţi despre asta, căci atunci vor înţelege cât de diferite sunt costumele şi cât de dificil ar fi să îmbraci pe altcineva cu propria ta fericire…
Atât de multe genii care trăiesc în obscuritate şi care mor în bezna uitării…! Oameni care ar putea schimba tot plumbul în aur şi pietrele în briliante. Dar cine îi poate recunoaşte când noi suntem magnetizaţi şi atraşi doar de funcţii, de forme şi de notele de plată cu multe cifre?
Eu nu am nimic de spus în apărarea mea pentru că nu am curajul, încă, să-mi recunosc greşelile. Aceste cuvinte mă fac doar să realizez cât sunt de superficial în ceea ce priveşte propria-mi viaţă.
Deşi ceva din mine a ştiut mereu că existenţa este un noroc şi un privilegiu de care puţine suflete se pot bucura.
La fel ca şi sănătatea…O apreciem numai atunci când suferim!
Nu suntem penibili?
A.
