Unele amintiri ne revin atât de puternic în memorie încât simţim efectiv o durere în piept.
Durerea aceea este de fapt o părere de rău. Un regret că nu mai avem puterea de a retrăi frumuseţea acelei bucle a timpului în care ne-am aflat cândva şi am fost fericiţi.
Unele amintiri ne rămân atât de vag în minte încât nu suntem siguri nici acum dacă am visat sau am trăit aievea toate acele fapte şi toate acele experienţe.
Unele amintiri ne fac mai înţelepţi. Ne dăm seama că am fi total neinspirați dacă am repeta aceleaşi greşeli, căci am ajunge în capătul unui drum înfundat. Aşa cum am mai păţit-o cândva! Şi numai Dumnezeu ne-a fost martor cât de greu ne-a fost să ieşim de acolo…
Unele amintiri au puterea de a ne face mai buni. Prin originalitatea lor, prin nefirescul lor, prin oamenii care au fost cândva în jurul nostru. Acei oameni ne-au dăruit un strop din puţinul lor timp. Spun puţin pentru că nimeni nu are curaj să afirme că nu mai are nevoie de timp, iar asta-l face valoros…!
Unele amintiri ne fac să izbucnim în plâns. Lacrimile ne ajută să diluăm puterea acelor clipe care se reped în memoria noastră atunci când auzim o anumită melodie sau când simţim o anumită nuanţă de parfum.
Poate este vorba de o iubire care a durat mult mai puţin decât ne-am dorit noi să o trăim sau poate este vorba de un om pe care l-am cunoscut și care a avut ghinionul ca viaţa să-i întoarcă spatele. Unii îi spun destin. Alţii îi spun karmă. Doar cei înţelepţi nu-i spun în niciun fel, însă învaţă să accepte lucrurile aşa cum sunt şi găsesc puterea să meargă mai departe, trăind la braţ cu amintirea…
Totul se întâmplă cu un motiv. Numai că acest motiv îl descoperim uneori mai târziu decât ar trebui.
Şi încercăm să fim tot mai atenţi la semnele din jur şi la oamenii care ne înconjoară. Trebuie să avem grijă însă alături de cine vrem să ne construim aceste amintiri.
Căci unele din ele ne vor reveni în suflet pentru tot restul vieţii. Altele, dimpotrivă, vor rămâne aşa de îndepărtate ca nişte vise de care nu ne mai aducem aminte dimineaţa…
Ce amintiri şi ce vise vom avea începând de mâine, asta nu ştie nimeni!
A.
Scrii atat de frumos , simti atat de frumos ceea ce scrii si traiesti , esti facut sa pui in pagina texte care se leaga in sens si totodata au acea vraja si melodicitate pe care doar marii scriitori o au ! Temele sunt de actualitate , asa ca eu zic : domnule Cartarescu , esti in pericol !
Multumesc pentru aprecieri!