O salcie plângătoare care a ales să-şi trăiască existența pe malul unei ape…
O floare de mac prezentă în mijlocul unui câmp, încercând să-i schimbe acestuia monotonia cu ajutorul acelui roşu aprins pe care-l poartă cu mândrie fără să ştie cine i-a oferit în dar această frumuseţe…
Un râu învolburat ale cărui ape aleargă neîncetat ca să-şi cunoască sursa şi pentru a se contopi cu ea. Un privilegiu de care puţini au parte…
Zeci de mii de forme a căror existenţă piere în timp, dar nu pentru a rămâne un loc gol în urma lor ci pentru a face loc altor zeci de mii de forme care se grăbesc să apară, să trăiască şi apoi să dispară…
Un joc neîncetat al naturii care aruncă la zaruri toate orele, toate minutele şi toate secundele de care toţi avem atâta nevoie. Un timp pe care încercăm în zadar să-l împietrim…
Uneori închizi ochii pentru a reţine câteva clipe nemărginirea. Încerci să înşfaci eternitatea pentru a o face prizoniera ta. Zadarnic! Când îi deschizi constaţi că scena întreagă s-a schimbat. Dacă înainte erai actorul principal, acum nu te mai priveşte nimeni căci toţi spectatorii au îmbătrânit…
Şi rămâi singur în mijlocul acestei competiţii oarbe, între existenţă şi neant, între armonie şi haos!
Aşa cum o floare de mac rămâne plină de trufie în mijlocul unui camp, sperând că-i poate schimba și lui culoarea cu puţinul roşu pe care l-a primit în dar printr-un joc al sorţii.
O floare mult prea mică pentru o dorinţă atât de mare…!
A.
Ai o minte colorata mai Adriane. Suna interesant ideea pe care vrei s-o transmiti .
Impresionant, felicitari pentru tot ceea ce creezi si vrei sa transmiti