Un alt bărbat, dar aceleaşi speranţe că el este cel care ar trebui să te conducă fulminant spre fericire…
O altă femeie, dar aceeaşi dorinţă surdă că ea va fi ultima. Va fi cea care te va face să nu mai priveşti o altă femeie. Pentru că aşa vei simţi, nu pentru că aşa îţi va cere…
Aceleaşi zâmbete pline de aparenţă, dar aceleaşi reproşuri. Rostite încet, cu teama de a nu fi auzite de partenerul în care ţi-ai pus atâta încredere.
O altă strângere de mână, dar un fior diferit. Şi speri să fie mult mai profund decât cel simţit anterior.
Un alt schimb de priviri, dar aceleaşi complimente pe care le spui tot mai mecanic, aşa cum îţi urează o vânzătoare un bun venit atunci când treci un prag de magazin…
O singură relaţie. Perfectă. Desăvârşită!
Atât! Nu ceri prea mult. E dreptul tău din naştere.
O relaţie care te poate sfâşia de bucurie. O persoană care poate gândi ca tine, care poate râde ca tine, care poate privi ca tine. În acelaşi sens…
Este vreun bărbat în stare să transforme femeia de lângă el din soţie în iubită?
Este vreo femeie capabilă să transforme bărbatul de lângă ea din soţ plicticos în amant plin de neprevăzut?
Cauţi mereu acea relaţie care te poate aboli de rutina care te tachinează până te oboseşte.
Și atunci când simţi că nu mai merge, încerci să schimbi ceva…
Un alt partener, dar aceleaşi speranţe că el ar trebui să te conducă fulminant spre fericire!
O fericire la care ai tot dreptul, dar nimeni nu are obligaţia să ţi-o ofere…
Decât dacă te iubeşte!
A.
Nemaipomenit. sunteti genial!!!!! nu am mai vazut un barbat sa scrie astfel… Nu am cuvinte efectiv.