Nu a ştiut să te păstreze…!

Te-a părăsit pentru că nu suporta să te privească şi alţi bărbaţi. Te-ar fi închis într-o cutie pe care să o poarte tot timpul cu el. Fără să-i pese dacă tu ai fi fost fericită în acel loc strâmt şi lipsit de lumină!

Te-a părăsit pentru simplul fapt că nu putea accepta să te vadă că păşeşti atât de liber în propria ta viaţă. El şi-ar fi dorit să fie singurul bărbat care-ţi poate admira paşii. Ar fi vrut să-ţi spună şi în ce direcţie ar fi trebuit să mergi…

Te-a părăsit pentru că nu putea să râdă la fel ca tine. Iar atunci când râdeai din suflet, toată lumea te privea fascinată. Acest lucru îl făcea să-şi iasă din minţi, căci el credea că ar trebui să exişti doar pentru a-l fascina pe el.

Te-a părăsit pentru că nu a reuşit niciodată să urce la nivelul tău. Ăsta este motivul pentru care te întrebau toţi cunoscuţii ce ai văzut aşa special la el…!?

Te-a părăsit pentru că ţie îţi erau necunoscute foarte puţine subiecte de conversaţie. El, deşi trăia lângă tine, se crampona de un limbaj greoi. Un limbaj de lemn pe care încerca să-l folosească cât mai bine. Din păcate, şi când vorbea mult nu spunea mare lucru!

Te-a părăsit pentru a-şi reface orgoliul pe care şi-l simţea rănit ori de câte ori erai în preajma lui. Tu însă, nu făceai nimic deosebit. Propria ta natură te făcea specială, însă tu nu realizai asta…cel puțin atunci!

Te-a părăsit pentru a-ţi uita numele. Acum va căuta o femeie de nivelul lui. Una în faţa căreia să-şi etaleze superioritatea, deşi îi va fi destul de greu să o găsească fiindcă toate calităţile lui pe care şi le sublinia cu atâta ardoare nu le observa nimeni…

Tu nu ştiu cum ai făcut-o, dar ai rămas în preajma lui.

Chiar şi acum, după ce te-a părăsit, toţi cunoscuţii încă se mai întreabă ce oi fi văzut totuşi la el?!

A.