El încă nu aflase…!

El îi ştia gustul, dar nu-i cunoștea gusturile.

Şi încerca în fiecare zi să înţeleagă ce anume determină o femeie să iubească un bărbat…

Un mister greu de pătruns. Un mister învăluit cu atâta iscusinţă de ochii indiscreţi ai profitorilor.

Şi cu cât o ţinea mai mult în braţe şi o privea mai mult, cu atât mai tare se îndoia de faptul că ea îl iubeşte la fel de intens.

Ştia că pentru o femeie există o legătură strânsă între voluptate şi vis, între atingere şi emoţie, între lacrimi şi dezamăgire. Dar nu era îndeajuns!

Ar fi vrut să o ţină lângă el mai mult timp decât şi-ar fi dorit ea să rămână. Ar fi legat-o de el cu o eşarfă care să fie permanent impregnată de parfumul lui…dar şi al ei.

Ea, în schimb, nu se gândea la toate aceste lucruri. Le trăia pur şi simplu într-un mod natural. O naturaleţe care pentru el se transforma într-un alt mister, la fel de greu de înţeles.

Îi privea frumuseţea care se încăpăţâna să o părăsească chiar şi atunci când ea dormea. Era o desfătare să o admire în acele momente. Era o sărbătoare de la care el nu lipsea niciodată.

Şi-ar fi dorit un acord verbal din partea ei. Un acord ce ar fi putut să-i ofere siguranţă sentimentelor.

Numai că sentimentele sunt frumoase prin însăşi nestatornicia lor…

Lui nu i-a spus nimeni că o femeie trebuie iubită, nu înţeleasă!

A.