Trăim printre oameni diferiţi ca formă şi comportament. De la unii avem multe de învăţat. De la alţii nu ne dorim decât să ne ocolească.
Trăim printre politicieni bucălaţi care sunt mânaţi numai de minciună şi de dorinţe personale perfide şi nesăţioase. Dar fiecare societate are o boală! Aşa a fost mereu…
Trăim printre femei frumoase, iar noi bărbaţii ar trebui să le mulţumim de fiecare dată pentru prezenţa lor. Însă, de cele mai multe ori, uităm s-o facem.
Trăim printre genii, deşi nu ştim cine sunt. Ori nu suntem noi îndeajuns de maturi pentru a-i recunoaşte, ori ei îşi doresc să rămână ascunşi. Dar până când…?
Trăim printre oameni gângavi şi analfabeți. Aceştia fac tot posibilul să iasă în faţă ca să-i vadă toată lumea. Se spune că prostu’ până nu-i fudul, parcă nu e prost destul, căci vorbele din popor subliniază mereu câte ceva…!
Trăim printre zâmbetele, speranţele şi lacrimile celor din jur, însă ne acoperim ochii la ele. Nu ne interesează decât propria noastră viaţă…! Doar propriile noastre măști! Un egoism care nu ne va duce prea departe.
Trăim printre amintirile unor oameni care ne-au schimbat viaţa. Uneori, nu mai avem şansa de a-i revedea, căci nu mai sunt aici, iar prin goana asta nebună după iluzii, încercăm totuşi să le menţinem amintirea vie…!
Trăim printre oameni, iar uneori avem nevoie de îmbrăţişări. Avem nevoie de o confirmare că nu suntem singuri.
Dar pentru a primi aceste îmbrățișări, trebuie să renunțăm la orgoliul pe care-l admirăm ca pe un trofeu…
…câștigat la o competiție în care participă mereu un singur concurent!
Sau nu știi despre ce vorbesc?
A.
