De ce iubim femeile?

Atunci când ne dorim să vorbim mai mult cu ele, ne par atât de inabordabile…!

Ne par perfecte atunci când le vedem îmbrăcate în rochițele frumos colorate în acele nuanțe ciudat de fermecatoare și ale căror denumiri noi nu prea știm să le pronunțăm.

Privirea lor misterioasă ne ține mereu în suspans. Ni se pare că au tot timpul un secret foarte bine ascuns și, oricât de mult am încerca să-l deslușim, dăm greș.

Vocile lor sunt mieroase și muzicale, dar nu dintr-o ipocrizie voită așa cum procedezi când dorești ceva fără să oferi nimic în schimb, ci dintr-o naturalețe specifică numai lor. Chiar și așa, fără să ceară, nimeni nu le-ar putea refuza nimic…

Ele primesc atât de multe complimente, încât acestea ajung să se transforme într-o rutină zilnică de care uneori vor să scape. Cu toate că nici fără ele nu pot trăi.

Atingerea lor lasă urme oricât de ușoară ar fi aceasta. Căci urmele lăsate de ele nu rămân în carne, ci în suflet…!

Acolo unde noi nu prea pricepem anumite lucruri, ele-și folosesc intuiția. Este o formă de a înțelege fenomenele și viața. O formă pe care noi nu vom ști s-o abordăm vreodată.

De multe ori ne întrebăm de ce sunt uneori nefericite cu atâtea calități de care ar trebui să se bucure în permanență. Alteori și ele se întreabă același lucru, iar dacă nu-și găsesc răspunsul, fac apel la intuiție. Din nou…!

Avem nevoie de ele în viața noastră pentru a ne înțelege mai bine propriile alegeri și propriile decizii. Căci orice decizie luată de un bărbat, este influențată în mod subtil de o femeie din viața lui. Indiferent de tipul de relație dintre ei.

Uneori, ele ne dau impresia că ne abandonează, dar fără să ne dăm seama, ne susțin chiar dacă sunt departe de noi…!

Asta pentru că femeile nu s-au născut pentru a fi jumătăți ale bărbaților.

Ele s-au născut pentru a completa lipsurile și spațiile pe care le găsim în jurul nostru.

Unii bărbați nu văd aceste lipsuri. Alții le observă, dar n-au curajul să recunoască asta…

Eu am făcut-o deja prin acest articol!

A.