Ea știe că orașul în care trăia, ție-ți părea un oraș al luminilor, deși locuia într-o localitate în care cei mai mulți dintre cunoscuții tăi nu s-ar muta nici dacă ar primi o casă gratuit?
Ea știe că fiecare ceașcă de cafea ce ai băut-o în prezența ei avea o aromă pe care nu ai mai reușit s-o regăsești mulți ani după aceea în nicio altă gură de cafea?
Ea crezi că ar înțelege dacă i-ai spune că sângele tău fierbea în vene atunci când era lângă tine? Și nu că ar fi avut ea o temperatură a corpului mai mare pe care s-o preiei și tu prin rezonanță…! Nu era asta!
Privirea ei avea ceva care-ți ridica ție căldura interioară până simțeai că nu mai era nevoie să respiri în propriul corp. Voiai să-l împrumuți pe-al ei. Știi bine că aveați loc amândoi în el…!
I-ai spus vreodată că-i recunoșteai pașii dintre mii de alți pași? Iar când sunetul lor îți mângâiau auzul, realizai că ceva din tine se întoarce acasă. Indiferent dacă ea se grăbea sau nu, tu nu te-ai înșelat niciodată!
Ea știe că de câte ori îi priveai poza, ceva bun urma să ți se-ntâmple? Iar în rarele cazuri în care nu se întâmpla nimic, era de ajuns să mai privești odată imaginea ei. Simțeai o liniște care-ți alunga orice urmă de îndoială! Asupra ta și asupra lumii…
Nu i-ai spus niciodată că atunci când își prindea părul era atât de senzuală încât îți doreai să te transformi într-o simplă clamă? Să te atingă cât mai des…!
Ea știe că de multe ori nu spuneai nimic atunci când erai în preajma ei, dar nu că nu aveai ce vorbi, ci de teamă că ai putea strica prin cuvintele tale o armonie atât de vie?
Crezi c-a înțeles vreodată de ce simțeai nevoia să-i lași urme pe gât sau pe orice altă parte a corpului doar pentru a avea siguranța că ceva din tine va rămâne cu ea oriunde s-ar duce?
Iar dacă un alt bărbat ar fi avut proasta idee să se apropie de ea, chiar și din întâmplare, să fi putut vedea prin acele semne și faptul că femeia de lângă el nu poate să fie dorită de nimeni altcineva atât de mult cum o dorești tu.
Unele persoane arată asta printr-o verighetă pusă în jurul unui deget. Din păcate, această bijuterie nu poate spune cât este de iubită și dorită o femeie. Ea arată doar că are, probabil, niște obligații față de cineva….
Față de un bărbat care de multe ori uită cum trebuie dorită o femeie!
A.
Felicitări ptr ca munca depusă prin cuvinte vine din partea unui bărbat.Unui adevărat bărbat.
Dar cati mai gândesc azi așa precum scrie in articol?! Foarte putini, din păcate.
Nu stiu ce te face sa scrii astfel de lucruri…sunt anumite sentimente pe care le trăim ,avem impresia ca sunt unice…ca ceea ce gândim e unic si totusi tu gândesti ca multe ,poate,dintre noi,femeile!!!sa cred ca reusesti sa înțelegi atât de bn complexitatea sufletului si gândului unei femei ?ma sperie gândul acesta!!!prefer sa cred ca ai o „sursa”de inspiratie,cea mai draga a sufletului tau …pentru ca altfel m-as simti de-a dreptul goală în fața ta…si chiar ar fi trist sa ne cunosti toate trăirile,gândurile,simțirile…oricum,te citesc cu drag…
Cam toți uită!!
Și, de ce să nu recunoaștem, uităm și noi!
O sensibitate unica!
Cum poți sa cuprinzi atâtea emoții în atât de puține cuvinte? Unii vorbesc ore, zile, ani si nu spun ….nimic. Ești norocos, ca și unii dintre noi,parca tot mai putini, care au intelepciunea sa simtă, sa iubeasca si sa se bucure la nivelul asta. Felicitări pentru modul în care ne faci sa simțim fiecare cuvânt………
Multumesc tare mult, Mona!
Eu îți mulțumesc.
Felicitări!!!!
Scrii minunat, citesc cu plăcere fiecare postare!!!
Mmmmm,ce frumos!!!Dar cam greu si dificil sa găsești un bărbat care sa-ti trezească astfel de sentimente,Dar sa speram ca nu imposibil!Frumos si dureros ca ne faci pe noi femeile sa visam….