Toate astea la concertul lui Robbie Williams! Încă o dată hoţia si incompetenţa managerilor români a făcut ecouri în toată presa. Numai la noi poţi trăi două emoţii antagonice în acelaşi timp: scârbă şi fascinaţie. Scârbă pentru faptul că nu exişti ca cetăţean decât atunci când trebuie să scoţi bani din buzunar şi fascinaţie pentru că în mijlocul întregii noastre mizerii (fiscale, muzicale şi organizatorice) realizezi că există artişti. Legende vii!
Dar nu de pe aceste meleaguri! Noi am avut asemenea legende, dar s-au sinucis sau au murit din cauză că au îmbătrânit înainte de vreme. Au îmbătrânit cu fiecare zi în care nu s-au putut exprima. Cu fiecare zi în care au vrut să schimbe lumea în mai bine şi nu au reuşit. Nu au avut loc de mincinoşi, de curve, de hoţi şi de semidocţi…!
Multumesc Robbie Williams că am trăit să aud ce înseamnă muzică! Muzică live! Muzică ce sună perfect din instrumente, nu din computer. O voce şi o prezenţă şlefuită în ani de zile de muncă….! O trupă care a sunat perfect.
La noi munca nu este apreciată căci nu are criterii politice!
Ruşine pentru cine a organizat acest eveniment. Ruşine pentru faptul că am stat două ore la coadă în 35 de grade pentru un pahar de bere, iar când am ajuns în faţă s-a terminat orice fel de băutură. Am rămas cu ochii pironiţi în gol, întrebându-mă de ce dracului mai stau încă…! Am vrut să plec, dar pierderea ar fi fost a mea, căci venisem să-l văd pe Robbie Williams şi el nu avea nicio vină! Jandarmii care trăgeau de oamenii ce huiduiau nemulţumiţi, m-au facut din nou să mă întreb de ce nu apar forţe de ordine niciodată atunci când trebuie să plătim ceva…!
O bancă prezentă şi implicată direct în acest eveniment ne-a subliniat că nu suntem decât vaci bune de muls…! Nişte carduri special confecţionate aveau rolul de a se transforma în singurul instrument de plată acceptat la eveniment. Banii se virau pe aceste carduri daca doreai să-ţi cumperi ceva (după ce stăteai la o altă coadă). După ce îţi lăsai banii pe card nu prea mai mergeau P.O.S-urile. Cardurile nu erau valabile decât până la ora 23. Şi uite aşa, noi am rămas cu un plastic şi ei cu banii. Măcar dacă ne dădeau nişte tricouri pe care să scrie “PĂCĂLICI”. Aşa am fi ştiut şi noi câţi au participat la beneficiul băncii. Poate ne făceau şi acţionari căci orice bancă este societate pe acţiuni! Frumos câştig pentru această instituţie bancară care a mai spoliat nişte fraieri de banii de prin buzunare. Şi nu e prima dată…!
Daca vrei să-ţi ridici banii, se poate face acest lucru atâta timp cât îţi prezinţi toate datele personale la o unitate bancară. Cardul nu este nominal, dar pentru recuperarea banilor (care-ţi aparţin) trebuie să laşi toate datele, eventual să îţi faci un cont la ei. Cum altfel?
Uite aşa se face o campanie de marketing uriaşă pe alergătura noastră, a celor care am vrut să ascultăm muzică de calitate! Pentru o sumă derizorie nici nu mai faci efortul de a te deplasa….! Le laşi lor banii!
Nimeni nu a spus nimic de aceste carduri înainte de concert!
Concluzia? Numai la noi poţi trăi doua emoţii antagonice în acelaşi timp: scârbă şi fascinaţie. Am putea să facem un brand de ţară: “Locul în care emoţiile se bat cap în cap”
A.
