Ce ai crede dacă ţi-aş spune că tot ceea ce ne face să urcăm sau să coborâm pe firul acestei vieţi este numai şi numai puterea noastră interioara?
Îmi spui că pentru tine nu mai are rost nimic, că sunt extrem de puţine lucruri care te mai motivează să mergi mai departe…!
Trebuie să înţelegi că nimeni nu primeşte din Univers mai mult decât poate să suporte. Toate problemele pe care le-ai avut de înfruntat te-au făcut mai puternic. Numai că tu încă nu ştii asta!
Puţini au înţeles de ce unii copii cu educaţie aleasă şi cu posibilităţi materiale extrem de bune au ajuns să îşi înece zilele în băutură sau în droguri, fără să le pese dacă au dat sau nu sens vieţii lor.
La fel de puţini au înţeles de ce persoane care nu aveau sorţi de izbândă din nici un punct de vedere, au reuşit să ajungă lideri de succes şi au însufleţit generaţii întregi…!
Puterea lor interioară se pare că este răspunsul. Trebuie să pricepem că nu banii ne reprezintă ci personalitatea noastră.
Puterea o câştigi atunci când îţi depăşeşti limitele una câte una, nu când întinzi mâna să ceri. Iubirea nu se cere, fericirea nu se cere, viaţa nu se cere, respectul nu se cere…
Toate astea le primeşti din plin atunci când eşti pregătit şi când le meriţi. Dacă le primeşti gratuit de la cei din jur fără să oferi nimic în schimb, atunci greutatea acestor calităţi te va strivi, căci umerii tăi nu vor fi suficient de puternici.
Priveşte antrenamentul unui campion mondial în orice tip de disciplină sportivă. El doar munceşte! Nu are timp nici măcar să-şi dorească să fie cel mai bun. Medalia de aur este primită ca rezultat al efortului şi concentrării. Dacă munceşte doar pentru medalie şi nu pentru a fi mai bun faţă de propria persoană, el va pierde.
Toate neşansele de care îmi povesteşti nu fac altceva decât să te facă mai bun. Sunt examene pe care trebuie să le treci cu brio. Acum doar îţi depăşeşti limitele…
Până unde vei ajunge? Nu ştiu. Răspunsul este în tine. Sensul vieţii tale îţi aparţine. În totalitate…! Calea este doar a ta.
Aşa cum şi eu am calea mea şi încerc în fiecare zi să dau un sens propriei mele vieţi. Nu mă învaţă nimeni paşii.
Cândva, vom ajunge la capăt şi ne vom auzi din nou. Ne vom strânge mâna, ne vom privi în ochi, iar atunci vom simţi că doi oameni puternici s-au întâlnit. Ne vom admira propriile medalii…
Asta dacă unul dintre noi nu va renunţa pe parcurs şi nu se va îneca în lamentări şi în băutură.
Eu ştiu că am un spirit de luptător.
Sunt sigur că şi al tău este la fel!
A.
(articol dedicat unui cititor ce crede că nu mai are pentru ce lupta în această viaţă)
Si totusi…..nimic nu este posibil fara Dumnezeu, fara credinta, iertare, dragoste, nadejde, rabdare, blandete, generozitate.
Insa toate acestea se invata prin suferinte si incercari si nu sunt un DAT pentru oricine!
Iti multumesc in numele tuturor tinerilor din aceasta tara, carora le doresc minte luminata si bucurie in suflete!
Keep it simple!
Norme sociale, prestabilite de stramosii care au simtit nevoia de a stabili reguli dupa care sa joace. Reguli care au ajuns deja inradacinate in interiorul nostru. Dar oare doar cei care au „jucat corect” au avut de castigat de-a lungul timpului? Ia tot Universul asta si cerne-l printr-o sita deasa, pana la nivel atomic. Apoi, arata-mi un atom de credinta, iertare, dragoste, nadejde, rabdare, blandete, generozitate. Nu ca intentia mea ar fi sa-ti schimb principiile, doar m-a iritat cum ai dus deja fumata fraza „Nihil sine Deo” la nivel de axioma.
Total adevarat!
Treaba cu interiorul e cu două tăișuri: dacă nu știi ce și cum să faci, poți face un rău IMENS…
Adevarul ar fi foarte bine daca l-am sti,cunoaste… Dumnezeu este in fiecare dintre noi….
FRUMOS! Mulţumesc, Adrian! :)
Am citit crâmpeiul de gând exact când am spus ca nu mai pot :)
OK… cand mintea spune nu mai pot, speranța șoptește….încă o data
Încă o dată, dar nu de la capat, de aici de unei am rămas; viitorul sperie și sperie rau dar hai sa ne luam la trântă cu el :)) doar trânte am mai luat și pana acum, ce poate fi mai rau?!
Suntem rezultatul propriilor alegeri!