O salcie plângătoare care a ales să-şi trăiască existența pe malul unei ape… O floare de mac prezentă în mijlocul unui câmp, încercând să-i schimbe acestuia monotonia cu ajutorul acelui roşu aprins pe care-l poartă cu mândrie fără să ştie cine i-a oferit în dar această frumuseţe… Un râu învolburat ale cărui ape aleargă neîncetat […]
Este atât de rece în acel colţ de lume în care sufletul unei femei a încetat să mai iubească…! Şi ea încearcă să găsească puţină căldură care ar putea-o face să mai spere…într-o îmbrăţişare şi într-o strângere de mână. Cu privirea pierdută în depărtare, aşteaptă un bărbat care s-ar pricepe să o ducă într-adevăr acasă.
Un biet orfan plângea cu jale Și-și blestema destinul crunt. Era copil, dar se simțea cărunt, Căci el purta un suflet îmbrăcat în zale. Și tot spunea mereu c-o să-și găsească locul… Știa că-s vorbe goale! Un an trecuse, chiar mai bine De când l-au părăsit ai lui. Dar să te plângi nici nu
Nu ştii cu adevărat ce este singurătatea decât atunci când eşti înconjurat de zeci de oameni şi totuşi niciunul dintre ei nu poate ajunge la sufletul tău. Deşi tu încerci din răsputeri să le arăţi calea către el… Nu ştii cu adevărat că iubirea poate vindeca suferinţa unui om decât în momentul în care îl
Ştiu că ţi-e dor de zilele în care credeai că eu voi fi persoana care nu te va dezamăgi vreodată. Numai că oamenii nu-şi pot urma decât propria lor natură. Iar această natură a fiecăruia dintre noi ne dictează felul în care atingem atunci când iubim, felul în care privim atunci când dorim, felul în
