Sari la continut

Orfanul!

Un biet orfan plângea cu jale

Și-și blestema destinul crunt.

Era copil, dar se simțea cărunt,

Căci el purta un suflet îmbrăcat în zale.

Și tot spunea mereu c-o să-și găsească locul…

Știa că-s vorbe goale!

 

Un an trecuse, chiar mai bine

De când l-au părăsit ai lui.

Dar să te plângi nici nu ai cui

Căci moartea-și ia ce-i aparține!

La rând au fost ai săi părinți acum…

Blesteamă, dar pe cine?

Și ochii lui cer ajutor

La oameni, la văzduh, chiar și la soare

Dar astăzi cine are timp ca să-l asculte oare?

Oh, biet copil! Deloc biruitor,

Dorește doar să fugă din această lume…

S-ar face cu plăcere dezertor!

 

Umblând pribeag pe străzi pustii și reci

A încetat demult să stea cu mâna-ntinsă.

Cerea cândva doar pâine, dar cu o voce stinsă

A înțeles că n’are rost să stai și să petreci

Mult timp cu cei ce cred că-s mai săraci ca tine…

O singură putere încă-ți aparține:

Poți doar să pleci!

A.

Cuvinte pentru femei scrise de un bărbat

Sursa foto

Sunt , autorul acestui blog
Nu sunt cu nimic mai bun decât tine. Nu sunt mai frumos decât tine. Nu sunt mai bogat decât tine. Încerc doar sa fiu mai conştient.

Fii primul care deschide discutia!

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.