Purtăm în noi și miere și venin…! Purtăm tot ce ar trebui să fie… Purtăm fără tăgadă pe acest Pământ Și clipe scurte, dar și veșnicie. Ne este teamă să ne ducem pașii Spre cei ce pot să ne învețe zborul…! Avem în noi și-n aripi doar noroi Și vrem acasă când ne-apasă dorul. […]
Deși este jenant, ele trăiesc printre noi. Se prezintă ca niște mesageri ai iubirii, încercând să-și acopere tot mai mult fața cu cele mai scumpe machiaje…! Se hrănesc cu atâta minciună, încât privirea lor nu mai are nimic sincer în ea. Nici măcar strălucirea…! Trăiesc într-o concurență surdă, alături de cele care le aplaudă…! Sunt
Ar trebui să ne naștem bătrâni! Să venim pe lume cu un bagaj plin de înțelepciune și cu o experiență care să ne dea siguranța unor alegeri corecte… Alegerile unei iubiri ce știe doar să crească. Alegerile unei vieți ce ne poate purta prin tot ce ne poate împlini, dar acum, tineri fiind, nu știm
Sunt femei care nu ştiu să primească un compliment. Aşa cum sunt bărbaţi care nu ştiu să-l ofere. Astfel de femei s-au obişnuit să fie tratate cu indiferenţă…! Şi nu e vina lor… O vorbă frumoasă poate fi considerată o jignire, căci inima lor nu mai face diferenţa între un zâmbet şi o lacrimă, între
Cândva, îţi vei da seama că nu ai avut curajul să respiri mai profund decât o faci de obicei în mod mecanic…! Vei înţelege că te puteai opri oricând din orice gând şi puteai inspira conştient aerul ce-ţi inundă fiecare celulă, doar pentru a-ţi oferi o viaţă mai bună. Cândva, vei înţelege că nu ai
