Cândva, îţi vei da seama că nu ai avut curajul să respiri mai profund decât o faci de obicei în mod mecanic…! Vei înţelege că te puteai opri oricând din orice gând şi puteai inspira conştient aerul ce-ţi inundă fiecare celulă, doar pentru a-ţi oferi o viaţă mai bună.
Cândva, vei înţelege că nu ai avut curajul să abordezi femeia care-ţi plăcea cu adevărat! S-o întrebi măcar ceva banal, doar să o faci atentă că exişti şi tu. Aşa ar fi fost corect! Tu ştiai de existenţa ei. De ceva vreme…! Acum, trece pe lângă tine de mână cu alt bărbat şi pare fericită. Crezi că ai avea acum mai mult curaj?
Cândva, vei realiza că nu ai avut curajul să spui lucrurilor pe nume! Şeful tău va crede că-l placi cu adevărat. Cei care ţi-au spus că nu eşti în stare de nimic vor trăi cu impresia că au avut dreptate…
Cândva, vei înţelege de ce nu ai avut curaj să-ţi transformi pasiunea într-un mod de viaţă! Parcă şi acum îţi aduci aminte cât de frumos pictai. Reuşeai să surprinzi realitatea pe o simplă pânză. Câteva persoane ţi-au spus că nu poţi trăi din artă. Tu ai tăcut şi ai fost de acord cu asta. Ţi-ai aruncat pensulele în foc. Ţi-aduci aminte cât de mult te-a durut?
Cândva, îţi vei da seama că nu ai avut suficient curaj să numeri anii cu voce tare! Ai crezut că peste tine nu vor trece. Acum, citind aceste rânduri, te gândeşti că sensul lor trebuia sa fie altul. Trebuiau să te aducă mai aproape de flacăra din tine…
Cândva, vei realiza că nu ai avut destul curaj să strângi mai mult în braţe persoana iubită! Acum, ai pierdut-o. S-a îndreptat către altcineva cu ceva mai mult curaj decât tine.
Cândva, vei reciti aceste rânduri şi mă vei întreba ce-am vrut să subliniez prin ele! Iar eu voi avea curaj să-ţi spun că tot ce-am scris a fost doar pentru tine. Pentru a te ajuta să te apropii mai mult de propria ta flacără…
Cândva, vei înţelege asta!
A.
Asa a fost pentru mine. Si daca toate acestea s-au intamplat ce mai pot face? Cum sa le recastig sau macar sa nu o iau razna?
De aici pleaca multe alte intrebari……..
Și dacă nu se va întâmpla NICIODATĂ, cum rămâne cu profețiile astea? Până acum, în 52 de ani, nu s-a întâmplat vreodată, pentru că m-am încăpățânat SĂ TRĂIESC… :)
cat adevar in randurile acestea…curajul „Este la fel ca înotul: nu îl poţi practica decât aruncându-te in apa” Mary Daly
E bine dacă există și acel ”cândva”.
O sugestie referitor la ortografie: se pune semnul exclamării și apoi punctele de suspans. Eu așa consider că este corect.
Ce bine este ca oamenii care stiu sa scrie corect nu au ales sa scrie. Ar fi fost o lume perfecta si ne-am fi plictisit cu totii!
A.
Impresionant de frumos…ma regasesc uneori in cuvintele tale.Citesc mereu ce postezi si mereu astept sa scrii ceva .
Minunat .,,❤️
F adevarat , dureros … cumplit de dureros acest adevar dar… ce este pierdut , este pierdut .
Ma regăsesc si eu in persoanele care au suferit pt lipsa de curaj a cuiva si f trist este ca au apărut si regretele pt lipsa de curaj .Trist dar fără posibilitatea de a putea repara ?
Multumesc si toate cele bune .
Citesc cu mare drag si abia astept noi postări !