Purtăm în noi și miere și venin…!
Purtăm tot ce ar trebui să fie…
Purtăm fără tăgadă pe acest Pământ
Și clipe scurte, dar și veșnicie.
Ne este teamă să ne ducem pașii
Spre cei ce pot să ne învețe zborul…!
Avem în noi și-n aripi doar noroi
Și vrem acasă când ne-apasă dorul.
Am învățat să dăm deoparte adevărul,
Să ne ascundem strălucirea cât mai tare…
Și refuzăm din stele ajutorul
Și ne mințim cu-o simplă acceptare.
Dar gândul meu și adevărul tău
Și gura ta și visul meu,
Ne vor aduce iarăși printre stele.
Avem atâtea amintiri de depănat…
Acum doar am uitat că ne-am născut din ele.
Ne învârtim în cerc, fără să știm,
Că tot ce e perfect ne aparține…!
Suntem doar păsări albe care zboară-n vânt…
De dragul existenței pe Pământ!
A.
Sunt Adrian Cutinov, autorul acestui blog
Nu sunt cu nimic mai bun decât tine. Nu sunt mai frumos decât tine. Nu sunt mai bogat decât tine. Încerc doar sa fiu mai conştient.
Urmarește-mă pe Facebook
Doamne! Ce minunat scrii…..sunt fericită ca te pot citii…ești un „Dar”pentru noi! Poezia asta e” adevărul meu ascuns”si a venit si in ajunul zilei mele de naștere! Multumesc suflet pur!
Multumesc Luciana! Si La multi ani!
Uite asa, sunt primul care iti ureaza! ;)
Cu adevarat esti primul, multumesc si eu iti doresc multi ani sanatosi si fericiti cu tot ce e mai bine pentru tine! Fi iubit Adrian!