Este incredibil cât de multe lucruri reușești să transmiți atunci când nu spui nimic. Pentru că, prin fiecare gest, izbutești să exprimi o gamă întreagă de stări…
Tăcerea ta este o orchestră care nu își face simțită prezența prin sunete, ci prin posibilitățile infinite de armonie pe care fiecare instrument le-ar putea aborda. Zâmbetul tău confirmă că acele multe instrumente sunt bine acordate și sunt pregătite să fie atinse de cel mai distins muzician.
Tăcerea ta este asemănătoare cu o casă plină de lumini din care nu răzbate niciun zgomot. Trecătorii o văd și își imaginează că-n interiorul ei trăiesc oameni fericiți care se bucură de fiecare secundă pe care ei o petrec împreună. Cum ar putea să se bucure unii de alții mai bine decât în liniște? Atunci când nu spui nimic tu exprimi în jur frumusețea a o mie de chipuri. Unele mai luminoase decât altele…
Tăcerea ta mă tulbură! Mă face să las totul deoparte și să încerc să te înțeleg, așa cum nu a mai încercat nimeni s-o facă înaintea mea.
Cum aș putea să mă revanșez față de tine?
Câteva cuvinte sunt un nimic în comparație cu tot ce-mi spui tu atunci când taci și mă privești…
A.
Foarte frumoase cuvinte. Imi place mult modul in care te-ai exprimat, ochii continua sa spuna atatea povesti atunci cand se lasa tacerea :)
Tăcerea mea tulbura, dar în celălalt sens… E asemenea unei case în prag de sărbători în care lipsesc total luminițele. Seamănă cu o orchestră, dar fără dirijor…. Tăcerea mea doare! Chiar și pe mine. ?