Priveşte! Cum apar şi dispar
Prin timpuri mereu efemere
Doar verbe lipsite de dor
Şi-n lipsa lor nimeni nu cere…
Ascultă! Ce de paşi mohorâţi
Răsună prin vremuri agale
Pe străzi ce-s mereu prăfuite
Un veşted ecou de sandale…
Zâmbeşte! Prin parcuri pustii
Răsună o harpă într-un Si bemol
Şi uite ce de frunze strivite
Îşi risipesc parfumul în gol…
Sărută! Acum te-aş ruga
(Chiar dacă nu cer asta pentru prima oară)
Tot roşul stingher de pe o gură mută
Uitat şi pierdut demult într-o gară!
A.
