Se pregătesc atât de mult ca lucrurile să iasă bine şi încet încet realizează că nu depinde totul numai de ele, căci numai când îşi pun toată încrederea în cineva, ele încep să devină vulnerabile. Din nefericire, încă mai există oameni care vor profita de lipsa lor de apărare.
Şi astfel, femeile încep să se teamă de alegerile greşite…
Se tem să primească în viaţa lor bărbaţi care vor doar să profite de o prezenţă feminină o perioadă scurtă de timp. Căci le este greu să facă o diferenţă între bărbaţii care spun ce vor ele să audă şi cei care vorbesc din suflet. Uneori, ele încep să se transforme într-un detector viu de minciuni iar acest lucru le opreşte din evoluţie!
Şi astfel, femeile încep să se teamă de bărbaţii iresponsabili emoţional…
Sunt îngrozite de faptul că într-o bună zi îşi vor pierde strălucirea. Îşi vor risipi principala armă pe care natura le-a dăruit-o ca s-o folosească atunci când vor să lupte cu neîmplinirea. Unele femei nu ştiu că armonia lor nu este ceea ce se reflectă în oglinda de care nu se pot lipsi vreodată. Cineva o să le spună că armonia lor este nivelul de lumină pe care-l poartă în propriul suflet.
Şi astfel, femeile încep să se teamă că-şi vor pierde într-o bună zi întreaga frumuseţe…
Încearcă de multe ori să exprime în exterior cât mai bine cu putinţă tot ce au în suflet. Şi se bucură atunci când cei din jur le apreciază pentru ceea ce spun, nu doar pentru felul în care arată. Se închid cu uşurinţă atunci când toate cuvintele se lovesc de zidul nepăsării lumii. Asta le doare…!
Şi astfel, femeile se tem că nu sunt înţelese…
Ele tresar atunci când aud că sunt femei care şi-au găsit jumătatea şi sunt împlinite. Şi încearcă din răsputeri să le copieze reţeta pentru fericire. Numai că această reţetă nu există. Fiecare trebuie să înveţe să-şi combine propriile ingrediente, căci fericirea are o amprentă diferită pentru fiecare femeie în parte!
Şi astfel, unele femei încep să se teamă că iubirea va rămâne doar un simplu cuvânt a cărui esenţă nu vor putea gusta-o niciodată!
A.
Nu că îmi voi pierde strălucirea mă tem. Ci, mai curând că îmi voi pierde sufletul. Că voi primi să se odihnească bărbatul iubit în sufletul meu, și eu nu-mi voi găsi suflet să mă odihnesc!
Privirea și sufletul meu doresc iubirea! Pentru asta, ar mai fi ceva de dorit! O viață în Iubire. Vine iubirea în viața mea, bine; nu vine, bine. Nu o mai caut! Nu caut eu bărbatul care să mă iubească și pe care să îl iubesc. Nu fac scenarii. Când va fi, va fi! Nu mă grăbesc!?
Plus că, acum, sunt puțin mai mult preocupată să îmi vindec sufletul. Se ia bucată cu bucată din suflet și se face puzzle, apoi se lipește cu iertare, acceptare și iubire. Ajută puțin și terapia prin frumos!?
De exemplu, să mergi pe stradă- mi se întâmplă destul de des- și să te bucuri de cer, de ninsoare, de o pasăre în zbor sau de o frunză în vânt!!!
Nu! Clar nu mă tem! Pur și simplu trăiesc iubind! Când voi da de bărbatul care îmi va face inima să tresalte, cu fluturași în stomac și cu gânduri hai-hui prin Antarctica sau Ecuador, îmi promit solemn, dacă vrei îți promit și ție; îmi promit solemn că îl voi primi în sufletul, mintea și… brațele mele!!!
Iubire să avem cu toții!!!