Trecuse mai bine de un an de când nu a mai văzut-o…
Nu ştiu prin ce întâmplare, acum se afla exact sub balconul ei. Trebuia să ajungă într-o anumită zonă a oraşului şi paşii l-au condus pe drumul cel mai scurt. Sau poate nu paşii i-au dictat drumul…!
În orice caz, nu putu să se abţină şi privi în sus spre acel balcon în care ea-l aştepta cu sufletul la gură ori de câte ori o anunţa că va veni s-o ia în braţe şi s-o alinte.
Nu, nu era mai mult de un an de atunci…Sau poate mintea îi juca feste. Parcă trecuse o viaţă.
Bărbatul fu copleşit de amintiri şi de emoţii pe care ea i le-a dăruit fără nici o ezitare. Căci ea nu s-a zgârcit niciodată de câte ori a fost vorba de săruturi, de atingeri şi de îmbrăţişări.
Ştia să-şi trăiască senzualitatea cu o forţă şi o voluptate care pe el îl copleşeau. O pasiune care îl liniştea şi îl agita în acelaşi timp. Ca o pastilă efervescentă care stă cuminte pe fundul paharului, dar care se topeşte încet încet în apa care-i mistuie esenţa…!
În acest mod iubea ea. Căci nu ştia ce înseamnă compromisul. Cel puţin nu în iubire…!
Căldura pielii ei şi murmurul de plăcere pe care-l şoptea la fiecare atingere a lui în nopţile acelea albe pe care şi le răpeau unul altuia…Ei bine, toate aceste amintiri consumau bărbatul aşa cum se consumă în foc o bucată de lemn, indiferent dacă acesta este construit din cea mai tare esenţă, căci puterea focului este net superioară.
Ei ştiau că nopţile nu sunt un prilej de somn pentru cei îndrăgostiţi. Şi încercau din răsputeri să nu contrazică această idee…!
Acum era prea târziu pentru ei să mai refacă ceva din toată această poveste.
Bărbatul încercă din răsputeri să-şi alunge aceste gânduri care nu făceau decât să-l distrugă…!
Oftă din suflet şi porni mai departe.
Dacă ai fi fost lângă el, ai fi auzit un oftat pe care-l regăseşti doar la oamenii care sunt lipsiţi de orice speranţă.
Cine l-o fi adus sub acel balcon?
Cu siguranţă paşii, însă el nu le-a cerut aşa ceva.
Probabil, ei au ascultat de o forţă mai mare decât el. O forţă care se naşte uneori dintr-o simplă atingere.
Câteva minute mai târziu, pe sub balconul femeii trecu un cuplu de tineri care se ţineau strâns de mână. Erau fericiţi…!
Râsetele lor s-ar fi putut auzi din balconul acesteia. Numai că ea nu mai era acolo ca să le poată auzi.
Se mutase de ceva timp, doar pentru a uita şi a lăsa în urmă o iubire care se născuse dintr-o simplă atingere.
A.
