Nu toată lumea înțelege…!

Sunt persoane care mă consideră ipocrit pentru că uneori în articolele mele scriu despre situaţii de viaţă care pentru unii pot părea ideale sau ireale.

Ceea ce poate părea un ideal greu de atins pentru unii, pentru alţii poate să nu valoreze mare lucru, căci se spune că omul doreşte mereu ceea ce nu are.

Dacă scriu despre situaţii de viaţă trăite de mine sau observate la alţii, asta nu mă face mai bun decât voi. Asta nu mă face un sfânt.

Uneori scriu pentru a-mi recunoaşte greşelile la care am fost părtaş, doar pentru a atenţiona pe alţii să facă altă alegere atunci când se confruntă cu circumstanțe asemănătoare.

Alteori, articolele mele sunt un manifest împotriva lăcomiei, inculturii şi al prostului gust pe care ni-l însuşim din ce în ce mai mult…!

Oricât m-aş strădui să-ţi povestesc despre viaţă, voi fi la fel de stângaci ca un politician care încearcă să transforme o minciună în adevăr şi dă mereu greş.

Viaţa o vei înţelege numai trăind-o…! Prin fiinţa ta, nu prin ochii mei.

Oricât m-aş strădui să descriu iubirea, voi cunoaşte eşecul, exact ca un sportiv care nu poate atinge excelenţa dacă nu se antrenează zilnic.

Iubirea o vei simţi doar pe propria ta piele în momentul în care vei renunţa la orgoliul care te face să te crezi separat de tot ce te înconjoară.

Dacă mă consideri ipocrit doar pentru că am curajul să mă dezbrac în faţa ta, te asigur că nu este un lucru uşor să poţi să-ti deschizi sufletul în faţa unor oameni străini.

Nici mie nu-mi este usor, dar o fac pentru a-ţi atrage atenţia că uneori este bine să nu repeţi greşelile mele. Sau, din contră, să le repeţi până la epuizare…

Până vei începe să te cunoşti cu adevărat.

Şi numai atunci vei înţelege că fără să trăieşti nu ai dreptul să vorbeşti despre alegeri…!

Numai atunci vei realiza cu nu poţi să vorbeşti despre linişte până nu ai cunoscut agitaţia minţii.

Numai atunci vei pricepe că nu poţi vorbi despre iubire dacă nu ai cunoscut suferinţa.

Tu de ce nu ai curaj să-mi vorbeşti despre tine?

A.