Dacă ne-am tot obişnuit să ne exprimăm viaţa şi fericirea în bani, hai să vedem și cât costă…!
Dacă pe ultima vacanţă ai dat cinci mii de euro, oare cât ai fi dispus să plăteşti pentru a redeveni copil măcar pentru o săptămână? Să-ţi ţii părinţii strâns de mână şi să observi lumea cu o fascinaţie pe care nu ai mai cunoscut-o de câteva zeci de ani…
Să admiri înălţimea unui copac, să treci mâna prin roua care se adună dimineaţa pe iarba care creşte atât de natural, fără să-i pese de ceea ce spune lumea, sau de faptul că-n ultimii doi ani nu a mai primit nimic la salariu…!
Dacă ultima maşină achiziţionată te obligă la o rată lunară care depăşeşte salariul minim pe economie, oare cât ai fi pregătit să plăteşti pentru a-ţi mai vedea o dată măcar părinţii care nu au mai apucat să admire ce funcţie importantă deţii acum?
Ei au fost nişte oameni modeşti, dar cu toate că a trecut timpul, încă nu ai căpătat înţelepciunea lor! Nu ştii cum de ei reuşeau s-o stăpânească atât de bine…!
Când erai copil îţi tresălta inima la lucrurile simple! Te bucura atât de mult aroma unui ecler! Te umpleai de energie când reuşeai să dai o tură cu o bicicletă veche şi uzată pe care ţi-o împrumuta un prieten.
O simplă minge te făcea să uiţi că ai teme de făcut.
Lucrurile simple te făceau să uiţi de tine. Erai plin de încântare!
Acum ai de toate, dar îţi lipseşte răspunsul la o întrebare foarte simplă:
Cum ai reuşit să-ţi pierzi fericirea?
A.
Viata te-a maturizat si ai aflat ca nu mai exista Mos Craciun.
Dar, din cand in cand ai voie sa te alinti ….
Iar despre intalnirea cu parintii… eu as aprinde o lumanare la crucea lor si mi-ar fi suficient. Si am vorbi cate in luna si in stele, ca pe vremuri.
Nu m-ar costa bani, m-ar costa timp.
Si inima.
Despre clipele de fericire ,despre copilărie și timpul petrecut alături de părinți ,toate sunt la timpul trecut ,la timpul prezent grijile iar la viitor ?Speranța .