Cuvântul a apărut ca o formă imperfectă a gândului…! A intenţiei pe care o avem în suflet.
Noi am început să dăm putere cuvintelor. Cu ele alinăm sau jignim persoanele din jur. De multe ori nu ne dorim asta. Alteori, ne asigurăm că aceste cuvinte se aud clar şi răspicat!
Conversaţia a ajuns o artă pe care o stăpânesc tot mai puţini. Acum, ne transmitem cuvintele prin telefoane de ultimă generaţie.
Unii se bucură că apucă să citească destul de repede subtitrarea unui film. Asta dacă nu se desfăşoară prea repede evenimentele din peliculă.
Ne folosim de cuvinte şi atunci când ne manifestăm afecţiunea. Atunci când ne exprimăm dragostea. Este ciudat cât de zgârciţi la vorbe suntem în acele momente…
Nici de simţit nu ştim să o facem prea bine…
De multe ori, femeile se îndrăgostesc de bărbaţii “cu vrăjeală”. Ei îşi găsesc cuvintele mult mai repede, iar chestia asta se pare că este apreciată de purtătoarele frumuseţii.
Ele au nevoie de multe confirmări de afecţiune din partea bărbaţilor. Niciodată nu sunt destule cuvinte care să le poată sătura această foame de atenţie.
Iubirea, în schimb, nu are nevoie de cuvinte! Ea se transmite de la inimă la inimă, iar aceasta nu are încă un decodor pentru vorbe…Pentru inimă, vorbele sunt tot atât de importante pe cât sunt de necesari banii pentru o floare.
Până vom învăţa să ne transmitem ce avem în suflete, ne vom mulţumi cu prezenţa cuvintelor.
Chiar dacă acestea sunt o formă imperfectă de transmitere a propriilor gânduri şi emoţii.
A.
Ea se transmite de la inima la inima,iar aceasta nu are inca un decor pentru ..vorbe!
Ce este bine?!Să fim,să nu fim,sa avem,să nu avem?!Pe pământ avem de toate:,,si mai bune și mai rele,bune,rele si-am putea și nu se poate…”Ce este o confirmare când soarele rasare si luna apune ?!
.
Cartea este minunata…Multumesc!
Si eu iti multumesc, Cristinica!
Ai dreptate ,Adrian , iubirea se simte, dar macar un „iubito” cand si cand sau” imi esti asa de drag cand….sau” mi-a fost door” sau , de ce nu, macar un „te iubesc” doar sa….simt si sa ghicesc asta ? ?
Nu este adevarat…” la inceput a fost cuvantul”… deci cuvintele sunt importante…chiar si inima are nevoie de cuvinte… atata doar ca trebuie rostite constient…si in concordanță cu ceea ce simtim…nu doar aruncate in vânt…