Diferenţa între oameni nu este subliniată de numărul de clase absolvite. Poate, cândva, ăsta era un criteriu de apreciere, sau dimpotrivă…!
Diferenţa între oameni nu ar trebui boldată nici de mărimea cash-ul care se regăseşte în conturile lor personale. Sau ale activelor înscrise în bilanţul contabil.
Sunt oameni care nu mai au nicio speranţă! Speranţa apare atunci când sufletul din tine încă este viu. Când ai câte ceva, dar încă nu ai tot ce-ţi doreşti.
Am cunoscut oameni care nu dețineau nimic. Şi m-am grăbit să-i judec, dar mi-am dat seama că nu sunt mai bun decât ei. Cel puţin, în acel moment, nu am ştiut să fiu…
Unii dintre ei, însă, aveau totuși ceva ce se găseşte acum mai greu decât un diamant şlefuit perfect şi transformat într-un briliant: ei aveau nişte principii pe care nu şi le puteau încălca.
Nu erau principii prosteşti. Erau principii divine. Paradoxal, nu erau foarte credincioşi. Ei respectau viaţa şi oamenii într-un mod natural, nu într-un mod impus prin coerciţie şi lege.
Ei nu furaseră niciodată. Nu luaseră din agoniseala altora doar pentru a-şi mări numărul “arginţilor”. Nu păcăliseră pe nimeni!
Respectând astfel de principii, societatea i-a îndepărtat încet încet…! Așa cum îndepărtezi o mâncare bună din pricină că te-ai îndestulat deja cu o hrană proastă lipsită de nutrienți de calitate, căci nu ai știut să faci diferența…
Dacă păcăleşti pe cineva în mod voit, iar în prima duminică intri în biserică două ore, nu înseamnă că te repari. Înseamnă doar că eşti un om extrem de mic, căci vrei să păcăleşti şi divinitatea, pe lângă omul care deja suferă din cauza acţiunii tale.
Sunt oameni care mai degrabă ar muri decât să fure. Sunt oameni care şi-ar pierde mai degrabă o mână decât să facă pe cineva să plângă.
Cred că aceşti oameni au cu adevărat dreptul să vorbească despre iubire! Aceşti oameni au dreptul să vorbească despre onoare. Astfel de oameni au dreptul să vorbească despre bunătate…
O parte dintre noi ar trebui să tăcem și să sperăm că ne vom câştiga poate cândva dreptul să spunem câteva cuvinte…
Despre iubire, bunătate şi onoare!
A.
In momentul de fata, diferenta dintre oameni se face prin intermediul studiilor dar si al caracterului. Ciudat este faptul ca mai vizibili in societate sunt cei care au un caracter neplacut, ce nu denota prea multa seriozitate. Si mai ciudat este ca se opteaza pentru instinctul de turma. Persoanele care merita cu adevarat sa aiba o opinie, sunt de multe ori marginalizate. Sau poate ca asa aleg ele sa fie, tinand cont de faptul ca majoritatea este formata din oameni autodidacti, ce isi aleg un model propriu, in loc sa asculte de unele care chiar ar avea o influenta pozitiva in viata lor.
Asa e, sunt de acord cu acest artcol. Insa…. de multe ori cei care fac o scoala, care si-au dorit-o si nu au facut-o de dragul de a o face….sunt blamati de cei care nu a facut o scoala. Pana la urma si facultatea, este o experienta din care inveti foarte multe, nu neaparat strict legat de domeniul in care activezi.
Inveti sa inveti, inveti sa te pregatesti, inveti sa dai de greu (cel de moment, cu multitudinea de examene) …..
Cei care blameaza, sunt bineinteles frustrat si vor sa transmita starea celor care au fost sprijiniti sa acceada la ceva mai mult…sau ca si-au gasit calea