Uneori te întrebi de unde mai ai atâta forţă interioară pentru a merge înainte?
De unde atâta energie pentru a trece peste pereţii ridicaţi de oamenii şi de sistemul care (teoretic) au menirea de a ne oferi o viaţă egală tuturor? Cu aceleaşi şanse de a râde, de a ne relaxa şi de a ne promova propriile idei…
Oftezi sictirit că nimeni nu te poate înţelege decât la nivel declarativ. Mai mult decât atât: nimănui nu-i pasă cu adevărat de ceea ce-ţi doreşti. Şi unii sunt plătiţi ca să le pese…!
Priveşti în sus către oamenii de succes care sunt promovaţi într-un mod abuziv pe toate mediile de comunicare.
Spun abuziv căci se profită de moralitatea ta, de bunul tău simţ şi de faptul că-ţi dai acordul în mod tacit să admiri ceva fals, fără substanţă.
Iar de câte ori laşi de la tine, de atâtea ori eşti încălecat şi mai tare. Deşi nu o faci din slăbiciune, ci din respect…
Numai că respectul nu ţi se întoarce aşa cum ar fi normal! Te trezeşti că eşti lovit ca un boxer care-şi lasă garda jos, nu pentru că nu ştie să o ţină sus, ci pentru că nu vrea să mai lupte. Oricum, nu ar mai avea nimic de câştigat. Ştie că este mai bun…!
Oamenii care ar trebui să-ţi fie modele de urmat se dovedesc a fi lupi aşezaţi în mod diabolic să păzească oi.
Din când în când ţi se vorbeşte la şcoală despre demnitate. Dar nu este acea demnitate despre care îţi vorbeau bunicii tăi. Ei au fost norocoşi că au cunoscut-o…!
Este demnitatea despre care vorbesc profesorii pentru că sunt obligaţi să-ţi predea acest concept. Uneori, nici ei nu ştiu ce-nseamnă.
Este demnitatea despre care vorbesc politicienii. De multe ori, ei nu ştiu nici cum se scrie acest cuvânt. Au consilieri care se ocupă de asta…
Mi-e lehamite! Mă duc să bat sacul de box. Voi ţine garda cât mai sus.
Cine ştie ce idee îi mai vine şi lui…!
A.
Nimic de adaugat…..spui totul….frumos si distins…Învat!
Uneori si eu ma intreb „mai pot sa lupt”? Cat?
„Respect” si „demnitate” doua concepte de care, din pacate, generatiile tinere habar nu au…
Adevarat , o scarba pe care o simt si eu uneori !