Fiecare val ce se sparge de ţărm, te asigură că va urma un altul mai mare şi mai puternic, născut din forţa pierdută a celui dintâi.
Fiecare vis neîmplinit te face să realizezi că nu ai dorit suficient de mult să-ţi laşi o amprentă puternică în lumea în care trăieşti. Şi te pregăteşti să te cufunzi într-un vis mult mai măreţ…!
Fiecare prieten care te-a trădat te face să înţelegi că o armonie perfectă între oameni nu există, oricât de mult ai dori să o trăieşti. Dar uiţi repede şi începi să speri în valoarea prieteniei altor străini. Toţi merităm o şansă, nu-i aşa?
Fiecare despărţire este dureroasă şi lasă cel puţin un suflet înlăcrimat. Dar Universul, în înţelepciunea lui, ştie să-i şteargă lacrimile într-un mod ce nu-l crede nimeni cu putinţă. Este nevoie de ceva timp şi sufletul începe să zâmbească. La început mai timid, dar niciodată cu aceeaşi forţă ca la început…!
Fiecare frunză uscată căzută te face să înţelegi odată pentru totdeauna că toate au un sfârşit. Nu o să găseşti motivul din spatele acestei reguli dar ea există. Indiferent dacă o respecţi sau nu…!
De fiecare dată când pleci departe şi vrei s-o iei de la capăt, realizezi că oriunde te-ai duce, trebuie să te iubeşti în primul rând pe tine. Eşti tot ce ai mai de preţ…!
Fiecare privire pe care o întâlneşti în graba ta zilnică, te face să-ţi dai seama că nu eşti singur în această lume. Oricine se zbate să o ducă mai bine, să atingă un prag superior al fericirii. Numai că fiecare o face în felul său şi în funcţie de propria capacitate de înţelegere. Uneori, nu se ţine cont de prezenţa celorlalţi…!
Fiecare adiere de vânt pe care o simţi îti aduce aminte că schimbarea este una dintre regulile amintite mai sus. Câteodată trebuie să schimbi totul şi s-o iei de la capăt. Pentru a te regăsi…! Pentru a te simţi viu…!
Fiecare femeie care plânge te asigură de faptul că nu există destulă iubire în jurul nostru. Este un paradox. Este cea mai simplă formă de exprimare şi este complet gratuită.
Sau suntem atât de manipulaţi încât am ajuns să-i punem etichetă şi să oferim până şi iubirea în schimbul arginţilor…?
A.
Hm… domnule Cutinov , la fel de scurt şi la obiect, ca şi acest articol : „Jos pălăria” !
suntem ATAT de saraci incat si sufletul e vandut pt ziua de maine….
Punct ochit, punct lovit… Ma acapareaza cu totul povestirile dv, pacat ca pt moment sunt singura si nu am cu cine sa impart bucuria de a ma redescoperi, de a incepe o viata complet noua…
„Fiecare femeie care plânge te asigură de faptul că nu există destulă iubire în jurul nostru. Este un paradox. Este cea mai simplă formă de exprimare şi este complet gratuită.”
Ooo, da!!! Ai vreo explicatie si pentru generatia de acum de barbati care nu stiu sa iubeasca si sa se lase iubiti? Poate relatii dezastruoase cu mame mutilate emotional si afectiv in epoca apusa?….ale caror ponoase le plangem noi, simplu si gratuit?…
nu din cauza mamelor … din cauza societatii in care traim zilele acestea … si nu doar barbatii numai stiu sa iubească si sa se lase iubiti si noi femeile suntem la fel … din pacate familia numai este vazut ca cel mai important in zilele noastre aproape tot se invarte in jurul banilor din pacate ?
„Ooo,da” Ma amuză copios, după mine ti-ai pus poalele in cap, revenim: crede-ma nu totii suntem la fel cum desi nici voi „femeile” Dacă te crezi superioara unui bărbat, mai bine pleacă, daca bărbatul se crede superior las-o baltă, nimeni nu e mai presus de nimeni.multumesc!
Absolut de acord :)
Spuneti un adevăr foarte mare! Păcat de oameni care au inimă și pun suflet. …dar viata merge înainte cu un nou capitol :(
… daca-ti auzi vocea interioara, las-o sa-ti sparga timpanele, pana cand pui punct.
si ia-o de la capat ….
Superb…scris!!!Dacă întâlnești pe cineva cu multa pasiune și dragoste …uiți! !Iubirea te face sa uiți.