De ce mă obligi să mă îndrăgostesc de mintea ta?

Când te citesc, eşti cea mai minunată femeie! Eşti însăşi ideea de perfecţiune pe care a gândit-o Creatorul atunci când şi-a dorit ceva fără cusur.

Ochii îmi aleargă printre literele aşternute de tine pe hârtie şi mă minunez nu de frumuseţea lor, ci de armonia trăirii tale primită în acel moment…Momentul tău!

Nu ştiu dacă simt la fel ca tine atunci când îţi citesc cu patimă rândurile, însă un lucru e sigur: mă sufoci cu emoţii.

Trăiri vesele sau triste prin care treci fără să îţi dai seama că prin cuvintele aşternute cu grijă pe hârtie, femeia ce le scrie îşi găseşte liniştea…

Nu! Nu pentru mult timp. Doar pentru câteva secunde. Apoi, alergi din nou după cuvinte. Este singurul mod prin care te poţi exprima şi singurul mod prin care încerci să te înţelegi.

Unii aleg pentru plăcerea sufletului viteza sau băutura, iar alţii adoră să se caţere pe cele mai înalte povârnişuri doar pentru a simţi în inima lor Unitatea.

Tu ai ales să scrii!

Felul în care o faci îmi spune că scrisul te-a ales pe tine, iar eu, un biet visător, mă îndrăgostesc tot mai mult de mintea ta.

A.

Pentru o scriitoare mult prea talentată!