Când oamenii nu vor să vadă…!

Oamenii se caută cu patimă unii pe alţii de o veşnicie! Îşi doresc cu nesaţ ca singurătatea să le rămână în urmă…!

Oamenii aleargă să-şi cunoască semenii. Se grăbesc cu frenezie să împărtăşească împreună cu ceilalţi, fărâme din viaţa care, de multe ori, îi supune la mari încercări!

Oamenii se caută cu înverşunare unii pe alţii de-o eternitate…!

Şi când se-ntâlnesc, se transformă în ziduri faţă de semenii lor. Se transformă în stăpâni pentru cei asemeni lor. Se transformă in lupi…!

Îşi modifică restul zilelor într-o goană pentru putere. Nu acea putere care-i face să crească pe cei din jur. Nu acea putere care oferă…! Nu aceea care poate aduce bucurie…!

Este o putere ce domină totul! O forţă ce transformă aurul în plumb şi izvorul în deşert. Acea putere care lasă numai arsuri în urmă. Este aceea care perverteşte iubirea în ură şi pacea-n război!

Oamenii se duşmănesc şi-şi pun piedici pentru vise fără substanţă, pentru averi clădite pe iluzii. Distrug cu uşurinţă şi natura pentru a-şi înmulţi bancnotele…!

Oamenii îşi vând şi iubirea pentru o friptură bine făcută! Îşi abandonează propriile drumuri pentru a pava şoselele celor ce au făcut din minciună o artă!

Oamenii renunţă la toate dorinţele lor pentru că aşa au procedat şi părinţii părinţilor lor! Au fost învăţaţi că acesta este drumul corect!

Oamenii se luptă unii cu ceilalţi de o eternitate! Se înfometează unii pe alţii! Se umilesc unii pe alţii! Se condamnă unii pe alţii! Nici ei nu ştiu de ce. Nu i-a întrebat nimeni aşa ceva!

Şi totuşi, oamenii se caută cu patimă de o veşnicie!