Printre dorinţe, speranţe, vise, iubiri neîmpărtăşite sau pasiuni trăite din plin, viaţa care ne animă clipă de clipă ne face să înţelegem cât suntem de norocoşi…!
Noi încercăm să o contrazicem prin nepăsare, pesimism şi lipsă de încredere în propria persoană.
O muzică tăcută ce ne învăluie fiinţa în fiecare secundă alături de respiraţia care ne este dăruită fără să o cerem măcar. O şoaptă ce greu o putem auzi în agitaţia minţii ce nu se potoleşte nici în somnul cel mai profund!
Un tumult şi o cascadă ce ne împinge mereu spre un ţel care nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată al nostru. Un marş neîncetat spre a ne atinge propria umbră, spre îmbogaţirea altora care ştiu să aprecieze viaţa.
Un dar ce nu ştim să-l primim, iar el se îndreaptă spre cei care sunt atenţi şi ştiu să-l aprecieze, căci, desigur există o artă a primirii, aşa cum există o artă a dăruirii. Oricum, suntem profani şi ignoranţi în ambele.
Cu toate astea, viaţa este tot ce avem! Ne aparţine în totalitate, până în momentul în care ea oboseşte să ni se tot dăruiască. Atunci când nu mai este momentul potrivit nici măcar pentru un singur regret…!
O adiere de vânt ce nu vom putea s-o preţuim niciodată la adevărata valoare. O nestemată pentru care merită să renunţăm la tot ce ne aparţine.
Un diamant perfect şlefuit pe care-l punem mereu deoparte, fără să ştim să-i admirăm esenţa şi frumuseţea.
Şi clipă de clipă, viaţa este tot ce avem! Unii încearcă să-i prelungească existenţa oferind în schimb bancnote şi alte hârtii lipsite de valoare, însă ea este un mister, nu un contract ce trebuie respectat.
Este o secundă ce cuprinde în ea însăşi eternitatea. Ea nu ştie să facă fapte şi acte de comerţ!
Trăieşte-o şi atât!
Poate eşti flămând şi sărac, sau poate eşti sătul şi bogat. Sunt atribute fără importanţă. Cândva, vom înţelege cu toţii şi fiecare în parte că viaţa este tot ce avem!
A.
:) Viata? Eu cred ca tot ce avem in aceasta viata este corpul…viata nu ne apartine pentru ca nu decidem noi asupra ei…
Poate nu ne apartine, dar trebuie sa profitam de existenta ei. Un miracol mai mare nu putem regasi!
Pai altceva nu avem de facut decat sa profitam de existenta ei. Altceva nu-si are rostul.
Nu ce carti ai primit, ci cum joci cu ele conteaza ..profita de viata si fi jucator ….joaca pana cand viata oboseste .atunci esti stapanul miracolelor.
doar viata ne apartine atata timp cat suntem constienti de existenta ei
Când dai viață din tine, când se rup suflete din sufletul tău, înțelegi miracolul vieții! Ce dar mai frumos decât un gângurit de copil la sânul tău? Decât zâmbet și dragoste necondiționată atunci când descoperă minunea cu ochi o frunză ce dansează purtată de vânt în lumina arămie de toamnă?!
Decât atunci când mânuțe mici și harnice se aventurează în cocă, inventând forme noi unei pâini tradiționale?!
Sau, când sari în pas de doi, ținându-te de mână cu doi ștrengari puși pe boacăne, pe stradă, printre oameni terni, cu suflete gri?!
Sau , când te uiți seara în ochii pruncului tău și vezi o iubire incomensurabilă și ce nu poate fi descrisă în cuvinte?!
Când ai în tine viață, cântă viața!