Ma intreb cate cupluri ar mai ramane inchegate, daca partenerul frumos al relatiei (adica ele) ar castiga subit o avere care le-ar putea face sa traiasca o viata indestulatoare, fara sa mai fie obligate sa-si manifeste iubirea cu surle si trambite (printre altele), de la inaltimea retelelor de socializare?
Chiar trebuie sa asistam cu totii la asta? De ce nu-si fac poze atunci cand fac dragoste? Asa macar am fi si noi, ceilalti, martori la idealul pus in practica al unor curate sentimente.
Ma intreb cat de mult ar creste natalitatea, daca ajutorul pentru cresterea copilului din partea marinimosului nostru stat, ar creste la 1.000 euro lunar?
Cate fructe ale iubirii vor lua atunci nastere in caminele conjugale bazate pe dragoste si armonie reciproca?
Si cum se vor mai bucura cuplurile atunci cand perioada de ajutor social va lua sfarsit?
Este minunat cum puterea de a iubi si a zamisli un copil creste direct proportional cu hotararile si ordonantele guvernamentale.
Cu toate ca legea nu face referire deloc la iubire. Aici e un paradox, dar voi mai citi si va voi da de stire.
Ma intreb de ce unii parinti se transforma in veritabili contabili, atunci cand vine vorba despre botezului propriului copil (nascut din iubire, cum este descris mai sus).
Total venituri minus total cheltuieli. Rezulta un profit curat, neimpozitat, menit probabil sa suplineasca ajutorul social care este pe sfarsite.
Ma mai intreb de ce se ingesuie unii in localuri de lux din moment ce nota de plata le depaseste cu usurinta jumatate din leafa castigata cu truda in functiile greu cumparate de catre parinti?
Oare sa vada lumea ca salariul castigat nu este chiar atat de mic si de confidential? Sau, pentru a se dezvolta alaturi de colegii de pahar, prezenti acolo din aceleasi motive?
Probabil, surasul interior creste si el direct proportional cu nota de plata.
Off, nu mai inteleg nimic! Si raman frustrat (ca nu gasesc raspunsuri), in timp ce unii isi marturisesc iubirea in gura mare, zamislesc copii (excitati de Monitorul Oficial), aduna bani de pe la botezul propriilor prunci sau isi consuma timp de calitate inconjurati de lux.
A.
Descrii o mare parte din societate – eu cred ca e acea parte care isi traieste karma asa cum vine, inconstient. Nu ai ce sa intelegi din asta, poti doar sa-ti vezi de drumul tau, sa iei aminte si sa nu faci la fel. E o lectie pentru noi tot ceea ce observam atat in interior , cat si in exterior. Observi, ca daca te implici e mai dificil, cazi si tu in jocul lor.
Da, sunt doar un martor tacut!