Sunt persoane care–şi doresc mai mult de la propria fiinţă, dar în exterior lasă impresia că sunt veşnic nemulţumite. Probabil, caută să ajungă la o perfecţiune intangibilă în ceea ce priveşte educaţia sau succesul în viaţă.
Dacă ne gândim la ce înseamnă să reuşeşti în viaţă, răspunsul ar veni diferit de la fiecare persoană în parte. Unii privesc cu admiraţie un individ, doar pentru simplul fapt că a terminat o facultate. Alţii, consideră o reuşită pentru un om care şi-a achiziţionat o vilă somptuoasă. Sunt domni şi doamne ce respiră greu când văd o maşină luxoasă.
Mai sunt şi unii (încă naivi) ce sunt fascinaţi de inteligenţă şi de informaţiile deţinute de anumiţi semeni, aceştia din urmă întâlniţi tot mai rar. Hăituiţi de simplitatea celor mulţi, ei aleg să stea cât mai retraşi.
Cei care vor mai mult de la viaţă îmi par oameni echilibraţi ce vor să depăşească a lor condiţie. Nu mă refer la visul falic de a avea maşină de un million de dolari şi 20 de femei care să înoate zilnic în piscina proprie. Acolo este o altă problemă, cred eu, de ordin psihologic, dar nu întru în detalii că nu sunt de specialitate.
Este normal să vrem o viaţă mai bună. Este normal să ne dorim să fim bine îmbrăcaţi. Ajută la stima de sine. Ne ajută să privim mai bine în ochii celorlalţi. Ne ajută să existăm ca indivizi, nu ca turme de oameni.
Ce gândesc, totuşi, cei care nu au de gând să facă nimic toată ziua? Cei care au impresia că cineva se obligă pentru întreţinerea lor? Poate guvernul, poate părinţii, poate partenerul de viaţă…
Trec anii pe lângă ei, iar stimabilii vegetează tot mai mult şi mai profund. Poate ajung ei la înţelegerea adevărului ultim, la “piatra filozofală”, acest element divin care a atras de sute şi mii de ani atâţia înţelepţi în căutarea lui.
Totuşi, ei nu par nici înţelepţi. Din contră…!
Dacă nu ar mai face nimeni nimic, cine ar întreţine atâta amar de oameni? Găsim o persoană ghinionistă şi o obligăm prin lege să se ocupe de grijile tuturor, nu?
Eu mă gândesc să încep de mâine! Nu să am grijă de alţii, ci să nu mai fac nimic.
Cu toate că m-am exprimat greşit. Ce să încep? A nu mai face nimic?
A.
da ,si eu am vazut multe persoane care sunt in asteptare o viata,si daca incerci sa ii scuturi un pic spun ca sunt prea delicati si buni la suflet pentru societatea din ziua de azi si mai ales ca au o credinta in ajutorul lui dumnezeu de admirat
.
Asa e! Ar trebui sa puna mana sa faca si ei cate ceva cu sau fara ajutorul divin.
Nimic nu vine fara munca..
Este adevarat Roxana. Sau nimic de valoare nu vine fara munca. Bine ai venit!
munca,ambitia sunt lucruri de baza pentru o persoana prin propriile puteri dobandesti” Universul”..