Să știi că ai fost iubit…!

Și totuși cineva te-a iubit…! Știu bine ce simți!

Chiar dacă acum totul îți pare străin în jur! Chiar dacă acum nu te mai împlinește nimic, adu-ți aminte că ai fost iubit…!

Chiar dacă nu mai ai încredere în tine sau dacă te simți slăbit, îți poți aduce aminte cu ușurință toată acea bucurie pe care ai cunoscut-o! Cândva, totul era magic! Cineva te proteja de orice suferință!

N-ai îndrăznit vreodată să te gândești că acum tot ce ți-a rămas este o tăietură adâncă! O tăietură care nu ți-a atins carnea! Și totuși, unde este? Crezi că este în suflet, dar unde este sufletul? Dacă l-ai vedea, probabil l-ai putea vindeca, dar nu reușești! Tot ce-ți aduci aminte, însă, este că ai fost iubit…!

Și dacă nu ai fost? Dacă ți s-a părut? Dacă ai fost mințit atâta timp doar pentru plăcerea meschină a unei persoane care în lipsa unei distracții mai scumpe te-a ales pe tine? Dacă ai fost un capriciu căruia cineva mult prea superficial i-a spus cândva iubire…, iar tu…tu ai crezut!

Încet, încet clădești un zid atât de gros în jur, încât nici lumina celei mai pure inimi nu l-ar mai putea pătrunde! Te gândești că este mai bine așa!

Poate ai cerut mai mult decât ți s-a putut oferi, dar ești sigur că nu ai cerut nimic. Doar ai oferit…! Să nu fi oferit tu destul? Ce festă ciudată ți-a jucat soarta. Ai fi putut jura că totul era perfect.

Oare se simte mai bine singură sau altcineva o face să privească așa cum te privea pe tine?

Probabil, experiența de viață pe care i-ai acordat-o nu o împlinea! Totuși, tu ai ținut palmele deschise de când ai cunoscut-o…! Putea lua de la tine tot ce-și dorea.

I-ai dăruit chiar și sufletul. Poate ăsta este motivul pentru care nu-l mai găsești spre a-i oferi liniște. De ce nu ți-l dă înapoi? Ce face oare cu el…?

Alături de ea trăiai în afara timpului și spațiului. Acum o faci la fel, numai că este o dimensiune care te îmbătrânește, care te macină…!

Trebuie să fi fost iubire. Doar îți spunea că nu s-ar putea sătura de tine într-o singură viață. Oare a vrut altceva de la tine? Averi nu ai! Ce Dumnezeu s-a întâmplat? De ce te simți atât de vinovat? Nu era capabilă să iubească?

Fără cuvinte, fără nimic plauzibil…! Pur și simplu! Ea nu simte nevoie de explicații. De fapt, ea nu simte și nu a simțit nimic niciodată! Asta trebuie să fie!

Dacă ai putea sa o vezi, ai ruga-o să te ajute să oprească tot tumultul din mintea ta sau ai putea s-o faci să te iubeasca din nou. De ce nu? Doar ai mai făcut-o odată!

Dacă iubirea este totuși trecătoare? Dacă nu trece pentru amândoi la fel, cu aceeași repeziciune? Și asta este posibil…!

Măcar ar fi putut să-ți spună!

A.

(pentru un bun prieten)