Nu mă lăsa ca să te-ating…
Renunţă!
Aşa, prin renunţarea ta,
Poţi proteja o ultimă fiinţă
Să nu trăiască viaţa altcuiva!
Nu mă lăsa ca să te-ating…
Refuză!
Căci pielea-ţi ce va frământa
Flămândă-n gura şi în răsuflarea mea,
Îşi iroseşte strălucirea
Ce-o promisese-aseară altcuiva!
Nu mă lăsa ca să te-ating…
Ezită!
Să stai prea mult în preajma mea…!
Ne vei scuti de-o-‘ntreagă suferinţă
Ce poate încolţi cândva
Atunci când depărtarea ne obligă, cu mare iscusinţă
Să stăm în lipsa ta sau chiar în lipsa mea! 
Nu mă lăsa ca să te-ating…
Rezistă!
Nu-ţi oferi frumoasa şi’angelica ta gură,
Unui nebun cu vorbe şi gesturi ticluite
Ce au făcut să scalde-n lacrimi, atâtea ispitite…
De ochii lui, de farmec, de-‘ntreaga lui făptură!
Dar de mă vei lăsa o noapte,
O noapte-ţi cer! Atât!…
Să mă îmbăt de-aroma şi dulcea năzuinţă
Ce-au subjugat atâţia bărbaţi nefericiţi,
Eu aş trăi momentul, în minte c-o dorinţă:
Un secol de-aş trăi, de o fi cu putinţă
Să nu îţi uit simţirea, să nu îţi uit sărutul,
Pe veci să fii visarea momentului perfect
Ce tu ai dăruit-o…! Da, chiar şi pentr’-o noapte,
Dintre atâţia alţii, amantului poet!
A.
Cata emotie ! Foarte frumos ! O incantare a sufletului !
O incantare si pentru mine!
minunat
Multumesc!
S-ar potrivi oarecum unui ” impostor sentimental”
Foarte frumos…
Frumos! De admirat că din atât de multe ispite, dorește să nu o lase-n lacrimi! O fi un vampir sentimental care are un scurt moment de luciditate, sau de caracter! E bine, totuși!
Felicitări pentru descrierea emoțiilor! Curată poezie. Am avut sentimentul că îl citesc pe Nichita!
F.frumoase versuri si de o sensibiliate emotionanta.