Unele persoane vin şi pleacă din viaţa noastră fără să realizăm că fiecare din acele persoane ne-au schimbat foarte mult. Poate ne-au modificat cursul vieţii şi nici nu au dorit acest lucru…!
Ciudat este că nici nu ne mai aducem aminte de multe dintre ele! Uneori ne trece pe la urechi un nume sau o poreclă care ne trezeşte o amintire despre cineva care ne-a fost drag cândva! Am râs alături de acea persoană, am depănat amintiri sau poate ne-am certat…! Atâtea persoane şi atâtea nume…!
Nu ne gândim că omul care suntem astăzi, are puţin din calităţile sau defectele altor persoane în prezenţa cărora, cândva, am împărtăşit o parte din sufletul nostru! Dacă s-ar aduna toate fiinţele care ne-au cunoscut cred ca ar putea să facă împreună un portret al nostru, al omului care suntem aici şi acum!
Dar de ce ar trebui sa fie atăt de multe persoane laolaltă pentru a defini o singură fiinţă? De ce nu ar putea oricare dintre ele să ne definească exact?
Datorită măştilor pe care le purtăm…!
Să fie doar una sau două măşti oare? Nu! Sunt zeci, dacă nu chiar sute de măşti pe care le purtăm cu foarte multă dibăcie, pentru a nu lăsa la vedere faţa reală…!
De ce ne este frică să fim naturali? Ne-am pierdut această naturaleţe sau nu am avut-o niciodată? Ne este teamă de ce-ar spune lumea dacă ne-am comporta aşa cum simţim la un moment dat?
Suntem plini de umilinţă în faţa şefului, pentru ca două minute mai târziu să fim plini de răutate în faţa subalternului pentru a-i sublinia încă o dată că trebuie să fim respectaţi, nu pentru că suntem mai buni ca el, dar dacă suntem nefericiţi încercăm să transmitem mizeria mai departe…! Că doar aşa păţim la răndul nostru!
Strigăm cu emfază de la înălţimea catedrei, fără să realizăm de fapt cum am ajuns să predăm…! Zeci şi sute de măşti pe care le schimbăm atunci când ne întâlnim cu părinţii, cu fraţii, cu prietenii!
Ce contează cum ne simţim? Nu trebuie să se vadă acest lucru! Trebuie să afişăm mereu o faţă mulţumită şi fericită. Dacă va râde cineva de noi când ne arătăm defectele şi slăbiciunile?
Cei din jurul nostru fac la fel, aşa că suntem o gaşcă mare de fiinţe ce râd forţat şi fără să-şi mişte capul, ca nu cumva să ni se scuture fardul cu ajutorul căruia ne-am chinuit de atâta amar de vreme să ne ascundem ridurile.
Trăim toata viaţa după concepţiile altora! Sunt păreri pe care ei înşişi nu le respectă, dar măcar noi facem tot posibilul să nu ieşim din rând!
A.
(pictură Diana Dragoman)
Societatea in care traim , regulile pe care le urmam , ne fac sa fim cu totii falsi , ipocriti !
Cu toate ca nu ne obliga nimeni sa fim asa…ne este teama
De fapt e vorba despre rolurile pe care le joaca fiecare om in societate. Nu cred ca este vorba de a fi ipocrit, ci despre faptul ca nu te poti comporta la fel cu oameni diferiti in contexte diferite, societatea te obliga sa te adaptezi la fiecare situatie. Si nu poti trai in afara societatii, nu?
ce adevarat…bravooo…
Nu este vorba despre rolurile pe care este normal sa le jucam in serios. Ideea este sa fim naturali. Este vorba despre oameni care vorbesc despre muzica si nu au inteles vreodata o armonie. Este vorba despre oameni care se dau afaceristi dar nu au reusit sa construiasca nimic ci doar sa cheltuiasca banii agonisiti de la parinti. Este vorba despre oameni care vorbesc despre viata, dar ei nu au dat piept niciodata cu ea. Este vorba de oameni care se cred puternici, care ocupa functii de conducere, castigate nu cu munca si experienta ci cu pile si relatii. Nu stiu daca ai auzit de adevaratii cantareti de hip hop, care desi au ajuns bogati, ei intra in inchisoare pentru a intelege viata celor de acolo pentru a putea canta in continuare hip hop. Crezi ca un imparat ar putea sa vorbeasca despre saracie? Daca ar fi fost sarac, ar intelege, dar nu are cum pentru ca imparat te nasti, nu devii.
Asta vroiam sa spun: sa fim naturali. Si unde nu ne pricepem, sa lasam pe altul care se pricepe. Noi sa excelam in ce ne pricepem. Si astfel am putea fi perceputi la fel de fiecare om care intra in contact cu noi. Sunt multe de spus… Voi mai scrie legat de acest subiect.
Societatea este palpabila doar cand o definesti. Daca ii ceri cuiva sa arate unde este societatea, si-ar da seama ca ea este o definitie, nu altceva. Exista o societate a oamenilor de afaceri, o societate a studentilor, a artistilor, etc. Fiecare incearca sa se ataseze de societatea cu care crede ca are cele mai multe puncte in comun.
Au fost atatia oameni care au trait si in afara societatii. Si au fost oameni de o mare valoare. Deci, nu te obliga nimeni sa faci nimic sau sa traiesti undeva anume decat daca permiti asta.
Iti multumesc pentru sinceritate!
A.
Nu te contrazic cu privire la existenta unor oameni care sunt „experti” intr-un anumit domeniu fara ca macar sa fi avut vreodata cea mai mica tangenta cu acel domeniu.
Stii ca apreciez foarte mult talentul tau la scris, nu este in intentia mea sa te contrazic, ai un talent si-o sinceritate pe care rar le-am intalnit in ziua de azi.
Totusi, in ceea ce priveste societatea, este in natura umana sa-si construiasca niste ierarhii, sa aibe lideri si poate ca este bine altfel ar fi un si mai mare mare haos in lume, sa traiasca dupa niste reguli si deci sa joace niste roluri.
Daca s-ar crea maine o noua lume unde toti oamenii ar fi egali, naturali, incet-incet s-ar ajunge tot la structura deja existenta in societate pentru ca asa este omul construit-aici pot sa-ti dau exemple de comunitati care traiesc izolat, gen triburi, secte etc care n-au cunoscut civilizatia sau care au vrut sa se indeparteze de ea si in care membri gruparilor au fiecare roluri foarte bine definite, supunandu-se la randul lor unui conducator.
Ceea ce ar fi minunat, intr-adevar: ca „sefii de trib” din societatea noastra sa fie alesi pe merit, dupa calitati obiective care sa ajute tribul sa progreseze in loc sa-si satisfaca doar propriile interese..
Ierarhiile sunt absolut normale in natura. Daca ne uitam in regnul animal vom vedea ca ierarhia este stabilita de cel puternic. Acela care este lider prin calitati innascute sau castigate prin munca, nu prin minciuna si nepotism.
Apreciez cele spuse.
Cu stima,
A.
Asa e si la oameni desprerealitate ! :)
Da Edy :)
Ne comportam diferit în funcție de persoanele cu care interacționăm, datorita caracterului acestora , oameni diferiti, abordări diferite.
Extrem de corect graiest!
Toti avem puterea sa rupem randurile, sa fim noi insine, sa dam jos mastile si sa fim vii! ?