Dacă nu te-a atras titlul, nu te va atrage nici articolul. Dacă te-ai hotărât să citești înseamnă că și tu crezi în poveștile cu happy-end. Crezând în iubirea perfectă, înseamnă că nu o trăiești. Sau poate nu încă… Iar dacă o trăiești vei simţi nevoia să mă corectezi. Începem? A fost odată un bărbat care […]
Priveşte! Cum apar şi dispar Prin timpuri mereu efemere Doar verbe lipsite de dor Şi-n lipsa lor nimeni nu cere… Ascultă! Ce de paşi mohorâţi Răsună prin vremuri agale Pe străzi ce-s mereu prăfuite Un veşted ecou de sandale… Zâmbeşte! Prin parcuri pustii Răsună o harpă într-un Si bemol Şi uite ce de frunze strivite
Nu mai ai timp să asculți vorbele unui bărbat care încearcă să-ți spună că te iubește. Nu mai ai putere să crezi în cuvinte care zboară în aer ca puful de păpădie în bătaia vântului. Ultima oară când ai crezut nu ai rămas decât cu amintiri amare care n-au făcut decât să te îndepărteze de
Să poți să iubeșți o femeie, deși este departe de tine. Iar acea depărtare să o ajute să vadă faptul că alături de tine nu putea fi ea însăși… Așa cum alături de ea nu ai fi putut fi nici tu însuți. Ați fi încercat să vă schimbați unul pe altul în niște marionete care
Toți avem propriile noastre dezamăgiri. Cu toții avem propriile noastre speranțe. Cu toții privim spre ziua de mâine așa cum privim spre un răsărit de soare. Căci de la un răsărit nu te aștepți decât la ceva bun. Și tocmai asta este frumusețea. Cu toții ne dorim ceva mai bun Cu toții ne dorim ceva
