Ne este greu să trecem peste trădare

Să crezi în vorbe goale este greu, dar nu este la fel de greu ca atunci când încerci să mai crezi în vorbele unui om care deja te-a dezamăgit…

Și oricât de mult ai încerca să cauți acea încredere de care amândoi v-ați bucurat la un moment dat, este ca și când te-ai strădui să aduni firele dintr-un puf de păpădie și să le aduci înapoi. În poziția lor inițială. De unde au plecat. Din floare…

Ți-ar lua o viață să faci asta, căci sunt atât de multe fire, iar unele dintre ele se vor usca până să le găsești tu, căci le va lipsi chiar sursa lor priordiala. Le va lipsi hrana. Le va lipsi tulpina.

Oricât am căuta perfecțiunea și desăvârșirea în ceilalți, nu o putem găsi. Suntem supuși greșelii. Uneori rănim exact atunci când ne jurăm cât mai apăsat că nu o vom face.

Iertarea ne stă oricând la dispoziție, însă peste încrederea pierdută nu putem trece ușor. Va fi o încredere care șchioapătă. Ca un câine rănit care ne rămâne loial chiar dacă știe că a greșit. Ne-a mușcat cândva…Acum ne caută clemența. Va țopăi și se va ține după noi…
Noi îl putem alunga sau îl putem iubi atât de mult, încât să-l acceptăm în continuare alături.

Ne este greu să trecem peste minciună. Ne este greu să trecem peste trădare.
Ne este poate mai ușor să o luăm de la capăt alături de un alt om care promite. Poate și el va minți cândva, dar măcar acum nu avem ce să-i reproșăm.

Grea alegere…

Cu toate astea așteptăm desăvârșire de la cei din jur, dar suntem noi în stare să afirmăm că suntem imaculați?