Promisiuni…

Erai marcată de intensitatea cuvintelor în timp ce tu-i citeai scrisoarea…
Pasiunea prin care el dădea naştere dorinţelor pe care le avea pentru acea femeie te făcea să crezi că tu nu ai fost niciodată dorită în acest mod.

Nu era o minciună. Era ceva real, căci numai din suferinţă sau din pasiune se pot naşte adevărate scrieri.

Felul în care îşi dorea să o atingă…din nou…
Felul în care ar fi vrut să o sărute…pentru a mia oară…
Felul în care îi spunea cât de mult îi lipseşte…

Toate astea erau scrise negru pe alb şi semnate de el!

Ah! Ţi-ai fi dorit să dispari sau să uiţi subit că ai iubit un astfel de bărbat.

Toate nopţile în care tu îl ţineai în braţe, pentru el erau prilej de a compune în gând scrisori pentru o alta.

Toate zilele în care-l priveai cu acea fascinaţie pe care numai o femeie îndrăgostită o poate cunoaşte, erau de fapt zile care contau doar pentru tine.

Faptul că a pus scrisoarea în buzunarul sacoului care era agăţat de spătarul scaunului din balcon a fost probabil un alt fel de a-ţi spune că nu mai eşti binevenită în viaţa lui…!

Tu nu ai căutat în buzunarul lui decât o brichetă, căci avea prostul obicei de a-ţi lua mereu toate brichetele pe care încercai să le achiziţionezi în forme şi culori cât mai feminine, doar pentru a preîntâmpina acest fapt. Degeaba, însă!

Simţeai intens nevoia de a fuma o ţigară. Aşa cum nu ai mai simţit niciodată această nevoie.
Simţeai nevoia să plângi, dar conştientizai în acelaşi timp că în acel moment el nu ar fi meritat nici cea mai mică şi mai neînsemnată lacrimă de-a ta. Cu toate că pentru o femeie nicio lacrimă nu este lipsită de sens…

Cu o grabă de care nu te-ai fi ştiut capabilă vreodată, ai lăsat scrisoarea deschisă pe pat şi ţi-ai adunat câteva haine în trolerul pe care-l cumpărasei de curând pentru vacanţă. Vacanţa voastră!

În acele momente ai fi plătit oricât pentru un troler. Atât de mare era dorinţa ta de a pleca.

Ai deschis uşa şi te-ai repezit la lift. Pe scări se auzeau paşii lui.
Nu mai era nevoie să te vadă şi nici nu trebuia să-i mai spui ceva.

Citind scrisoarea, se pare că nici el nu mai avea nevoie de nimic de la tine.

Poate peste câteva zile vei regreta. Poate peste câteva zile vei striga de durere. Sau poate peste câteva zile îl vei uita…

Acum doreai doar să-l laşi în linişte pentru a-şi compune scrisorile către alte femei. Ţie, oricum, nu ţi-a scris niciodată aşa ceva.

Sau poate şi-a dorit să ajungă un mare scriitor şi tu-l împiedicai!

Câteva minute mai târziu bărbatul a intrat în casă şi a găsit pe pat scrisoarea.

La sfârşitul ei a citit un rând care nu-i aparţinea:

“Se pare că am fost doar o altă promisiune pe care nu ai reuşit să ţi-o respecţi!”
A.