Eşti mult prea departe de vocea, de parfumul şi de perna ei. De căldura braţelor ei eşti şi mai departe…
Nu, nu din vina ei. Din cauza ta. Ai plecat pentru a încerca să te înţelegi mai bine. Să-ţi găseşti propriile raţiuni.
Ea a fost pentru tine mai mult decât ai putut suporta. Ca şi când ar fi trebuit să joci într-o piesă de excepţie şi tu nu aveai niciun pic de talent. Iar ca să nu te faci de râs, ai părăsit scena în mare grabă…
Ea ţi-a oferit tot ce avea mai bun, dar nu ca o constrângere pentru a rămâne lângă ea. Nu! Ţi-a oferit totul pentru că te iubea. Ţi-a dăruit perle pe care te-ai grăbit să le arunci în noroi.
Continuă să mergi şi să nu te opreşti până nu vei găsi o femeie pe care ai s-o iubeşti la fel de mult pe cât ai fost tu iubit.
Numai aşa îţi vei da seama că iubirea cere sacrificii. Iar cel mai mare dintre acestea este renunţarea la propriul tău ego.
Numai aşa vei înţelege că femeia pe care ai părăsit-o a renunţat la ea doar pentru a te face să zâmbeşti tot timpul…
Ea îşi va reface viaţa căci este femeie şi capacitatea ei de a merge mai departe este mai mare decât a ta. O femeie nu se îneacă în băutură. Puterea ei se află în tăria sufletului, nu în tăria alcoolului.
Cândva, îţi vei da seama de tot ceea ce ai pierdut căci ţi-a fost frică să stai pe scenă şi să joci aşa cum ştiai tu mai bine. Ea nu te-ar fi analizat, căci te iubea…!
Tot ce mai vrea acum de la tine este să ai grijă la următorii tăi paşi. Să nu mai repeţi aceeaşi greşeală pe care ai făcut-o. Altfel, înseamnă că ai plecat degeaba.
Iar dacă îţi doreşti din nou iubire, învaţă să oferi şi tu.
Căci nicio femeie nu are obligaţia de a renunţa la visele ei pentru un bărbat care nu ştie decât să fugă de propriile alegeri.
A.
(pentru un prieten)
