Un ocean de iubire…!

Femeia nu-şi mai simţea conturul propriului corp. Se transforma încet într-un ocean nesfârşit care cuprindea în apele sale nemărginirea.

Fiecare atingere pe care bărbatul i-o dăruia, trezea în ea valuri care se jucau la suprafaţa oceanului…! Se înălţau, se contopeau şi alergau împreună pe luciul apei.

Se depărtau şi apoi se reuneau. Tot mai multe valuri care înţelegeau în sfârşit că nu sunt diferite de oceanul care le-a dat naştere.

Întinderea de apă se transformă într-o întindere de trăiri şi de emoţii care mângâiau sufletul femeii aşa cum nu mai simţise niciodată până atunci. Era faţă în faţă cu propria ei feminitate. O atingea. O privea. Fuziona cu ea…

Respiraţia ei rămase suspendată între apă şi emoţii, între valuri şi lacrimi de fericire.

Strângea la piept tot mai tare bărbatul care o atingea dincolo de piele, dincolo de sâni, dincolo de trupul ei senzual. O atingea într-un punct care nu-şi găsea lăcaşul în corpul ei fizic.

Era un punct despre care ea nu avea nici cea mai vagă idee că poate exista. Era undeva în propria ei conştiinţă. Se afla dincolo de vis şi realitate, dincolo de orice concept şi orice formă.

Corpul femeii începu să vibreze din fiecare celulă, din fiecare fibră care-l alcătuia și care avea rolul de a construi acea formă plină de voluptate…!

Când tremurul trupului atinsese cea mai înalta formă de manifestare, un spasm plin de vitalitate, plin de energie, o făcu să dispară. În locul ei a rămas un întreg univers care mai devreme se transformase în femeie.

A trăit extazul perfect! A trăit tot ceea ce şi-a dorit să trăiască măcar odată în viaţă, dar nu a avut şansa.

Oceanul se liniști…

Femeia deschise încet ochii! Privi cu recunoştinţă bărbatul care zâmbea cu subînţeles.

Până acum nu a mai simţit cu adevărat cât de minunat este să fii femeie.

Numai un bărbat ca el o putea învăţa asta…!

Fără cuvinte şi fără definiţii. Fără promisiuni şi fără regrete.

Doar cu o prezenţă totală transformată într-un şuvoi de lacrimi de împlinire…!

A.