Când iubești, totul devine transparent în jurul tău. Nu-ți mai pare nimic ascuns. De parcă toate secretele își dezvăluie misterul în același timp…
Toate țelurile personale sunt date la o parte și nu le mai dai crezare. Dacă până acum ele constituiau mijloace pentru a-ți atinge scopul, acum nu mai ai nevoie de prezența lor. Renunți la ele ca la niște cârje pe care le arunci, căci ai învățat în sfârșit să mergi corect.
Supărarea nu-ți mai dă târcoale. Ea știe că nu mai are cum să te afecteze cu nimic. Tu nici măcar nu-i mai observi prezența…!
Persoana iubită e totul pentru tine. Nu prea mai poți să-ți ții nici mâinile pe lângă propriul corp. Ele o ating mereu pe ea. Probabil pentru a-ți confirma că este-n permanență lângă tine…
Mai ai și o senzație ciudată pe care nu ai mai simțit-o până atunci. Pe lângă mâini, simți că ai și aripi despre care nu ți-a povestit nimeni nimic. Parcă mai făceau referire la asta niște poeți, dar nu le mai reții numele. Oricum, cu ce te-ar ajuta? Acum îți scrii singur propria poezie…!
Nu-ți mai pasă de nimic. Ca individul care nu se lasă influențat de faptul că se anunță ploi și furtuni pentru că el oricum va sta în casă toată ziua.
Te comporți ca un nebun care nu-și va recunoaște niciodată lipsa totală de rațiune. O observă alții, dar nu le dai crezare…
Orice zgomot din jurul tău devine o melodie pe care ești pregătit oricând să dansezi căci ți-ai găsit armonia.
Nu te mai intereseaza nici ce haine ar trebui să porți, însă ce rost ar mai avea să te gândești la asta când ea îți spune atât de des:
-Îmbracă-te cu mine!
Tu o privești ascultător și-ncepi să te îmbraci…
A.
Incredibil cum un singur clik, te poate transborda in realitatea ta, realitate pe care deseori o ignoram. Acest lucru s-a realizat in momentul in care am descoperit aceasta oaza de liniste si adevar .
Mi-ar place sa-ti traiesc „emotiile”, rasfoind o carte pagina cu pagina, sa simt caldura foii de hirtie. Cind tastez pagina cu pagina simt ca lipseste ceva…..