Există un timp pentru a trăi, există un timp pentru a iubi, există un timp pentru…a povesti.
La bătrânețe nu ne vom mai dori decât un loc în care să stăm și să reflectăm la goana tinereții:
Pentru câte am fi putut să clădim și ne-a fost frică.
Pentru că am fi putut iubi mai mult și nu am avut curaj…
Pentru că am renunțat la oamenii care ni se păreau că ne trag în jos. Cel mai rău este să ne dăm seama la sfârșit că am renunțat la cei mai buni dintre ei.
Pentru cât de creduli am fost și cât timp am investit în umbre…!
La bătrânețe vom vedea că toți ne vom dori să fim tineri din nou. Și nu doar noi vom vrea asta. Și prietenii noștri, la fel de bătrâni, vor gândi la fel.
Ursuzi și zbârciți, vom vrea energie, căci de înțelepciune nu vom duce lipsă. Doar cei săraci cu duhul nu o vor avea nici măcar pe asta…!
Este o vorbă mare:
“Dă-mi Doamne mintea cea de pe urmă!”
Însă, această minte ar face bine să vina la noi cât mai suntem încă frumoși.
Nimeni nu-și dorește haine uzate de la second hand, decât dacă nu-și permite unele noi.
Nimeni nu-și dorește o mobilă veche care scârțâie din toate încheieturile…!
Doar vinul este bun mai vechi, dar nu știi cum trebuie să-l păstrezi.
Iar în locul acela pe care-l vom alege, bătrâni fiind, vom trage aer în piept și vom vedea ce ușor am pierdut tot ce ne-am dorit.
Căci fântâna dorințelor este tinerețea!
Învață s-o păstrezi măcar pe ea, dacă la vin nu te pricepi!
A.
Nu ai de unde să ştii, Adrian Cutinov, cum e să fii bătrân şi nici când anume eşti bătrân; presupui doar. Mai aşteaptă nişte ani până să te pronunţi în cunoştinţă de cauză!
Salut Radu! Nici tu nu știi cum arată aerul, dar îl inspiri zilnic. Dacă eu pot simți cum va fi la bătrânețe, nu trebuie să fii invidios pe mine. Sau poate stăpânesc facultatea de a călători în timp și acest articol l-am scris la bătrânețe. Nu te-ai gandit la asta, așa-i?
Oameni ca tine ar trebui sa aibă meseria de critici. Eu te compătimesc că încă nu ți-ai găsit locul în lume. Iar dacă te faci oficial critic, să-mi dai de știre negreșit! Mai am multe de spus și de scris. Vei avea de muncă!
Pace!
A.
Ffff frumos …m a pus pe ginduri….multumesc mult ca impartasiti cu noi aceste ,, minunatii ,,
Mult succes in continuare !!!
Și eu cred ca sunteți destul de bătrân. Pentru ca doar bătrânii sunt atât de neînțelepti încât sa nu iubească mustrarea. Și mai cred ca nu știți mai nimic nici despre vinuri și nici despre relații. Pentru ca vinurile nu se ” păstrează ” in scopul îmbunătățirii calitatii lor. Și nici relațiile adevărate nu se consuma, ci se îmbunătățesc zi de zi.
Nu, nu sunt critic de bloggareala. Sunt doar un om care nu a așteptat sa ajungă bătrân, pentru a fi fericit. Totodata, unul care sărbătorește duminica urmatoare 23 ani de căsnicie. Adică, jumătate din viața mea. Nu, atunci când voi fi și mai in vârsta nu îmi voi dori deloc sa fiu mai tânăr. Știți de ce ? Pentru ca acum, când sunt mai tânăr decât voi fi atunci, trăiesc la intensitate maxima clipa. Astfel ca și dacă m-as putea întoarce in timp, n-ar fi decât un deja vu. De ce nu as vrea sa retrăiesc clipele fericite din trecut ? Simplu : pentru ca sunt foarte ocupat sa trăiesc intens PREZENTUL. Pana la capăt…
Ceea ce va doresc și dvs !
Am norocul sa ma bucur de prietenia unei Doamne de 88 de ani cu care stau ore intregi la”povesti”.Am in acelasi timp fericirea de a fi zilnic in mijlocul copiilor de 3-6 ani carora le spun la randul meu povesti. Cat talc au toate povestile, indiferent de varsta sau sursa lor, este de mirare. Mi-a placut povestea ta cu talc,Adrian. Ea vine din realitati traite sau deduse…Depinde doar de noi sa punem pret pe intelepciunea oferita cu generozitate de prietenii nostri.
frumos , poetic , sensibil,…….incearca sa ne spui mai multe domnule Adrian,tara are nevoie de ….frumos,poezie, sensibilitate.Eu iti multumesc