De unde atâta farmec…?

Are un zâmbet care mă-nnebuneşte…! Are acel zâmbet care îmi trezeşte amintiri…! Îmi vorbeşte despre anii copilăriei, atunci când eram lipsit de griji, când nu mă gândeam că va veni şi momentul în care voi fi nevoit să trăiesc pe propriile-mi picioare; momentul în care voi cunoaşte din partea celorlalţi mai multă ură decât iubire, mai multă raţiune decât visare…!

Un zâmbet care-mi aminteşte de vântul de vară care este atat de rebel şi care totuşi ne răsfaţă aşa de mult cu prezenţa lui.

Are nişte ochi ce pot vedea în mine tot ce încerc să ascund cu iscusinţă de atâta timp…! Acea privire care mă fascinează şi în acelaşi timp mă face să înţeleg de ce imi place aşa mult viaţa, de ce îmi place aşa mult să privesc marea, de ce îmi place atât de mult să beau un ceai fierbinte într-o zi friguroasă de iarna…!

O privire care mă face să realizez de ce îmi place uneori să plec departe, în locuri ascunse de civilizaţie şi în care mă pot simţi extrem de liber fără să mă îngrădească nici o prejudecată, să nu mă limiteze nici măcar propria fiinţă.

O privire misterioasă care mă face să înţeleg că nu voi fi niciodată iubit atât de mult cât îmi doresc dar nici nu voi fi vreodată respins…! Are o libertate în privire care te duce cu gândul la o herghelie de cai sălbatici care nu pot fi dominaţi în niciun mod căci prin natura lor s-au născut pentru a fi liberi;

Are un păr care îi cade pe umerii goi ca un şuvoi de apă ce curge nestăvilit către sursa care cândva i-a dat viaţă…!

Are o îmbrăţişare care îmi taie răsuflarea! O îmbrăţişare ce mă face să nu-mi mai fie frică de nimic. O îmbrăţişare ce mă izolează de tot ceea ce este inutil în viaţa mea şi care mă face să mocnesc la fel ca un cărbune mult prea încins care îţi dovedeşte că a dispărut doar prin căldura enormă pe care o lasă în urmă…!

Are o atingere ce te face să tresari… ca atingerea unui cub de gheaţă într-o zi toridă de vară. O atingere ce te face să uiţi cine eşti şi în urma căreia rămâne doar un suspin şi o lacrimă…!

Orice ar face, oriunde s-ar duce, eu o vad în acelaşi mod!

Cum aş putea să n-o iubesc?

A.