Tu aveai nevoie de foc, dar el nu-ţi putea oferi decât o mică urmă de căldură.
Tu erai prea pasională, iar el era prea raţional.
Monotonia clipelor petrecute împreună cu el te făceau să-ţi pierzi şi tu seva plină de viaţă care-ţi clocotea prin vene…
Nu era nici vina ta. Nu era nici neajunsul lui.
Nu vă potriveaţi, dar nu dintr-o teorie searbădă pe care o citeşti prin reviste. Voi nu vă potriveaţi aşa cum nu se pot îmbina o dansatoare de excepţie cu un bărbat care nu ştie decât să tropăie, fără să-i treacă prin cap măcar grija propriei armonii!
Ai încercat din răsputeri să-ţi transformi focul pasiunii în gheaţa raţiunii. Ai făcut şi asta doar pentru a merge mai departe.
Ai vrut să te schimbi!
De dragul lui…
De teama singurătăţii…
Ai încercat să îţi conservi iubirea. Prin toate mijloacele posibile.
Până la urmă ai renunţat. La el şi la acea relaţie…
Insipidă
Inodoră
Incoloră
Ţi-ai dat seama că nu poţi învăţa o pisică să latre.
Ai realizat că fiecare dintre noi avem o formă de manifestare diferită.
Fiecare avem nevoi eterogene.
Sunt persoane care prind viaţă în prezenţa focului! Sunt oameni care se liniştesc în prezenţa gheţii!
Şi mai sunt şi unii care se resemnează după ce au ieşit dintr-o relaţie care nu le aducea niciun strop de armonie!
A.
(pentru o cititoare)
si daca s-a ars, venind ca fluturele la lampa? si tu, lampa, n-ai stiut ca lumina ta-l poate „ucide”?
„Ţi-ai dat seama că nu poţi învăţa o pisică să latre.” Sau ca nu poți face un peste să se urce-ntr-un copac. De ce trebuie să ai atât de multe eșecuri și dezamagiri ca să-ți dai seama că ce ai ales cândva cu inima, nu mai corespunde nici pe departe cu ceea ce ar fi trebui să stimuleze inima ta?